Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 20:11 - Biblia în versuri 2014

11 Pentru că Domnul a zidit Toate câte s-au pomenit Și toate câte le-ai văzut, În șase zile. A făcut, Atunci, acest întreg pământ, Marea și toate câte sânt Aflate-n ea. Ceruri a-ntins Peste-al pământului cuprins Și-n urmă, El S-a odihnit, A șaptea zi când a venit. De-aceea, ziua de odihnă, În care Domnu-a stat în tihnă, De El, e binecuvântată Și e sfințită, totodată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea și tot ce este în ele, dar în ziua a șaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat și a sfințit-o.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Pentru că în șase zile a făcut Iahve cerul, pământul, marea și tot ce există în aceste medii; dar în a șaptea zi, El s-a odihnit. Acest fapt explică de ce a binecuvântat Iahve a șaptea zi; și a sfințit-o.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul și marea și tot ceea ce este în ele, iar în ziua a șaptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de sabát și a sfințit-o.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Căci în șase zile Domnul a făcut cerurile și pământul, marea și tot ce este în ele, și în ziua a șaptea s‐a odihnit; pentru aceea Domnul a binecuvântat ziua Sabatului și a sfințit‐o.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 20:11
17 Mawu Ofanana  

Când lucrul și l-a terminat, La oameni, Domnul S-a uitat, Spunând: „Creșteți, vă înmulțiți, Pământul să îl stăpâniți! Stăpâni să fiți pe peștii mării Și peste păsările zării – Pe tot ce e viețuitoare, Pe tot ce mișcă azi sub soare.


Domnul, privind la ce făcuse, Că bune-s toate, El văzuse. Astfel a fost din nou o seară Și-apoi o dimineață iară. A șasea zi se încheiase, Iar El lucrarea-Și terminase.


Un semn este acest Sabat, Cari între Mine-i așezat Și între-ai lui Israel fii – Veșnic e acest semn, să știi! Căci șase zile a muncit Domnul, atunci când a zidit Cerul, pământu-acesta mare. Când a sfârșit astă lucrare, A șaptea zi, Domnul a stat: S-a odihnit și-a răsuflat.”


În acea zi, va fi ferit Doar al Gosenului ținut, Căci în acel loc, am văzut Că locuiește-al Meu popor. Voi da poruncă muștelor, Să nu pătrundă-n locu-acel, Pentru că vreau, în acest fel, Ai Mei să fie ocrotiți Și totodată, voi să știți Că Eu, Domnul, azi am șezut În mijlocul ăstui ținut.


Moise a zis: „Bine-mpărate. Când am să ies eu, din cetate, Am să-mi ridic brațele-n sus, Spre Domnul și, precum ți-am spus, Tunetul o să se oprească, Iar piatra n-o să mai lovească; Și-astfel, veți știi că ăst pământ, Este al Domnului Cel Sfânt!


Pe Domnul să Îl lăudați Și-un cântec nou să Îi cântați Voi cari, pe mări, hălăduiți Și cei ce-n mare locuiți! Ostroavelor, cântați și voi, Cu-ai voști’ locuitori apoi!”


Cu mâna Mea, am așternut Pământul. Ceruri am făcut, Cu dreapta Mea. Cum le-am chemat, Ele s-au și înfățișat.


„Ce faceți?! Ce va apucat?! Stați și uitați-vă, la noi, Căci suntem oameni, ca și voi! Acuma dar – cum v-am mai spus – O veste bună, v-am adus, Ca să lăsați voi, la o parte, Aceste lucruri, ce-s deșarte, Și să vă-ntoarceți, negreșit, La Dumnezeu, cari a zidit Pământ și mare, cer și stele, Precum și tot ce este-n ele.


În prima zi din săptămână, Ne-am adunat cu toții, până Vom frânge pâinea. A vorbit Pavel, atunci, necontenit, Până în miez de noapte, vrând Să plece-n zori, cât mai curând.


Ei, glasurile, își uniră Și, către Domnul, au strigat: „Stăpâne, care ai creat Și cer și mare și pământ Și toate câte-n ele sânt!


Să-ți amintești, neîncetat, Că și tu, rob, ai fost aflat În al Egiptului ținut, Dar Domnul, liber, te-a făcut. Cu braț întins și mână tare, Din a Egiptului strâmtoare, Te-a scos afară, ți-a dat tihnă. Păzește-I ziua de odihnă Întotdeauna, negreșit, Așa precum a poruncit.


Aste cuvinte le-a rostit, Când, într-un loc, ni s-a vorbit Despre a șaptea zi: „Mereu – A șaptea zi dar – Dumnezeu Sfârșit-a totul de zidit Și-n urmă, El S-a odihnit”.


Spre ceruri, el a și jurat Pe Cel care-i nemuritor Și-i viu, în vecii vecilor, Acela care a făcut Tot ceea ce este văzut – Și cer și mare și pământ Și toate câte-n ele sânt – Că nu mai e timp de pierdut,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa