Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 2:24 - Biblia în versuri 2014

24 El l-a văzut că-i robit greu Și-atunci Și-a amintit Cel Sfânt, Că a făcut un legământ Cu-Avram, Isac și Iacov. El,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Dumnezeu le-a auzit geamătul și Și-a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 El a auzit cum gemeau; și „Și-a amintit” de legământul Său făcut cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Dumnezeu a auzit geamătul lor. Dumnezeu și-a adus aminte de alianța sa cu Abrahám, cu Isáac și cu Iacób.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac și Iacov.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Și Dumnezeu a auzit geamătul lor și Dumnezeu și‐a adus aminte de legământul său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 2:24
33 Mawu Ofanana  

„În vremile ce au să vină” – Domnul a spus – „va fi străină, Sămânța ta, în altă țară. Roabă va fi și grea povară – În patru secole-ncheiate – Are a-i apăsa pe spate.


Acuma ești însărcinată: Nu va mai trece mult și iată Că un fecior, tu vei primi Și Ismael îl vei numi. Numele-acesta e tradus Prin „Domnu-aude”; doar ți-am spus, Că Domnu-n bunătatea-I mare, Văzut-a a ta supărare.


Și tine – și sămânța ta – Ăst legământ, în veci, va sta. Astfel – conform puterii sale – Eu, ție și sămânței tale, Vă voi fi Dumnezeu, în veci!


Oricum, el fi-va un neam mare. Voi binecuvânta în el, Pe orice neam, de orice fel.


Pe-Avram, zicând: „Ascultă bine Ce spune Domnul: „Jur pe Mine! Pentru că nu ai pregetat Și pe-al tău fiu nu l-ai cruțat Să-l aduci jertfă pentru Mine,


Isac, acolo, s-a-ntâlnit Cu Domnul, care i-a vorbit: „Să nu mergi în Egipt! Vei sta În locul ce-ți voi arăta!


În noaptea ‘ceea, Dumnezeu S-a arătat spunându-i: „Eu Sunt Dumnezeul lui Avram. Să nu te temi, pentru că am Grijă de voi, oriunde-ți sta. Eu te voi binecuvânta. Din pricina robului Meu Avram, și te sporesc mereu.”


Acolo vreau să locuiești – Străin – așa cum te găsești. Eu sunt cu tine – nu uita! – Și te voi binecuvânta. Ținuturile-acestea, toate, Să știi că ție-ți vor fi date Și celor de pe urma ta. Eu am promis lucru-acesta, Tatălui tău, cu jurământ, Și Eu Îmi țin al Meu cuvânt!


De-acum, ești „Israel” numit. Numele-acesta, l-ai primit Când tu, cu Domnul, ai luptat, Cu oamenii, și-ai câștigat! Iată ce nume ți-am dat eu: „Cel ce-a luptat cu Dumnezeu.”


Eu Domnul sunt”, a mai zis El, „Atotputernicul! Să crești, Mereu, și să te înmulțești! Neamuri au să se zămislească, Din tine și au să se nască Și împărați. Vei căpăta –


Șt tu, și toată stirpea ta – Țara care-i fusese dată, De Mine, lui Avram, odată, Și-apoi a fost a lui Isac! A ta va fi! Așa-am să fac!”


Când Domnu-aminte Și-a adus, De Noe și de tot ce-a pus Cu el, în arcă, a lăsat Un vânt, să sufle, ne-ncetat. Pe cer, norii s-au risipit, Iar apele s-au potolit.


Dar Dumnezeu Și-a amintit De-al Său popor și – negreșit – De-Avram, Isac și Iacov care L-au ascultat, fără-ncetare, Urmând al Domnului cuvânt, Precum și de-al Său legământ. De-aceea, El s-a îndurat De-ai Săi și nu i-a mai lăsat Pe Sirieni, să-I asuprească Poporul, și să-l nimicească.


Să nu Te-ascunzi când sunt aflat, De mari necazuri apăsat! Pleacă-Ți urechea către mine, Atuncea când eu strig la Tine! Degrabă, Doamne ia aminte, La rugăciunea mea fierbinte!


La geamătul celor ce sânt Ajunși a fi prinși de război, Pentru a-i izbăvi apoi, Pe-aceia care se vădesc Cum că pe moarte se găsesc.


Pentru că Dumnezeu Cel Sfânt Și-a amintit de-al Său Cuvânt Și de Avram, de cel pe care, Drept rob al Său Domnul îl are.


Pentru că El Și-a amintit De legământ și a vădit Că este plin de îndurare.


În ziua-n care Te-am chemat, De-ndată Tu m-ai ascultat. Îmbărbătare am primit, Iar sufletul mi s-a-ntărit.


Pentru că niciodată, El, Să știți că, n-a disprețuit Pe cel ce-a fost nenorocit Și nici cu ură nu privește Necazul care îl lovește Pe-un om făcându-l strâmtorat! Domnul, nicicând, ascuns n-a stat, Căci El ascultă, negreșit, Când strigă cel nenorocit.


S-au încrezut, mereu, în Tine, Căci nu i-ai lăsat de rușine. Când către Tine au strigat, Mereu din toate i-ai scăpat.


S-ajungă pân’ la Cel Prea Sfânt Geamătul celor dintre noi Care-au ajuns prinși de război! Doamne, prin brațul Tău de fier, Scapă-i pe-aceia care pier!


Acum însă, l-am auzit, Pe al lui Israel popor – Din țara Egiptenilor, Unde se află înrobit – Cum geme, și Mi-am amintit De legământul Meu. Acum,


În disperare, am strigat, La Domnul. El ne-a ascultat Și-un Înger a trimis la noi, Care ne-a scos afară-apoi, Din al Egiptului ținut. Pe drum, prin multe, am trecut Și-acuma iată, în sfârșit, La Cades, noi am poposit. Astă cetate – știi prea bine – Cum că aproape e de tine, Pentru că ea este aflată În a ta margine. Deci iată Ce rugăminte-ți adresăm:


Ascultă-Mă: am văzut Eu, Cum suferă poporul Meu, Azi, în Egipt. I-am auzit Și gemetele, și-am venit, Acuma, să îl izbăvesc. Du-te-n Egipt, îți poruncesc!”


Domnul îl însoțea, mereu, Pe cel pe cari, peste popor, Îl ridica judecător Și izbăvire îi dădea, Atâta timp cât el trăia, Pentru că-n mila Sa cea mare Văzuse bine cât de tare Erau ai Săi de chinuiți Și cât de greu erau loviți.


La acest ceas, mâine-ți trimit Un om, din Beniamin venit. Să-l ungi, când va sosi la voi, Drept căpetenie apoi, Peste-al lui Israel popor. Din mâna Filistenilor, Prin el, am să vă izbăvesc, Căci îndurare, Eu voiesc Să îi arăt poporului, Pentru că strigătele lui, Până la Mine s-au urcat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa