Când, pe Rahela, a văzut-o Și când, apoi, a cunoscut-o Că este fiica lui Laban – Acela din Padan-Aran, Adică tocmai pe cel care, Măicuța lui, frate îl are – Iacov se duse la fântână: A cântărit piatra, în mână, O dată doar, s-a opintit Și jos, capacul l-a zvârlit. El scoase apă mai apoi, Și adăpă turma de oi, A rudei lui – a lui Laban, Fratele mamei, din Haran.