15 Când Faraon de veste-a prins Despre-a lui faptă, a voit Să îl omoare. A fugit Moise, atunci, din țara lui, În țara Madianului. La o fântână și-a găsit Un loc, în care-a poposit.
15 Când a aflat Faraon acest lucru, a căutat să-l ucidă pe Moise, însă Moise a fugit dinaintea lui Faraon. El a locuit în țara Midian și s-a așezat lângă o fântână.
15 Când a aflat faraonul despre ce făcuse Moise, urmărea să îl omoare. Dar el a fugit de faraon și s-a dus (să locuiască) în teritoriul numit Midian. Când a ajuns acolo, s-a așezat lângă o fântână.
15 Faraón a auzit de acest lucru și căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraón și a locuit în țara Madián. Și s-a așezat lângă o fântână.
15 Faraon a aflat ce se petrecuse și căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon și a locuit în țara Madian. A șezut lângă o fântână.
15 Și Faraon a auzit de fapta aceasta și căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon și a locuit în țara Madian. Și ședea lângă fântână.
Târziu, robul și a lui ceată, Lângă cetate, s-au oprit. Acolo, a îngăduit Cămilelor, apă, să bea Și la odihnă ca să stea. El se opri lângă fântână, Și tolănit, comod, pe-o rână, Privea-n amurgul înroșit, Femeile care-au venit Să scoată apă. Dintr-odat’, De-un gând a fost străfulgerat. Ochii, spre cer, și-a ațintit, Și-n felu-acesta a vorbit:
Pe câmp, văzut-a o fântână; Iar lângă ea, era o stână Și trei turme de oi – în tihnă – Acolo își cătau odihnă. Ciobanii, dimprejur, veneau Aici, și turma-și adăpau. Capac, fântâna ‘ceea are Pe gura ei, o piatră mare.
În acel timp. Din Madian, El a fost dus până-n Paran, Iar de acolo a trecut În al Egiptului ținut, Căci Faraon i-a dăruit O casă și s-a îngrijit Să aibă haine și mâncare, Precum și o moșie mare.
Al doilea fiu a fost numit „Eliezer”, iar tălmăcit, E „Ajutorul Domnului”, Căci Moise-a zis, în gândul lui: „Acel care, tatălui meu, Mereu îi este Dumnezeu, Pe mine-acum m-a ajutat Și iată că am fost scăpat De sabie, de-a ei urgie, De-a Faraonului robie.”
Atunci când veți fi prigoniți, Într-o cetate, să fugiți În alta. N-o să apucați, Cetățile, să le umblați, În Israel, când va veni Timpul pentru a reveni Al omului Fiu, pe pământ.
Din al Egiptului ținut, Fără ca să se fi temut De împărat, el a ieșit, Tot prin credință, negreșit; De neclintit, s-a arătat A fi, în ea, neîncetat, De parcă el L-ar fi văzut, Pe Cel ce este nevăzut.