Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 2:14 - Biblia în versuri 2014

14 Omul i-a zis: „Tu cine ești?! Ești pus, mai mare, peste noi? Ne ești judecător? Și-apoi, Voiești cumva, ca și pe mine Să mă omori – de-ți vine bine – Ca și pe Egipteanu-acel?” Moise și-a zis, privind la el: „Fără-ndoială, ce-am făcut, De către toți este știut.” Atuncea, frica l-a cuprins.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Acesta i-a răspuns: ‒ Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi? Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l-ai ucis pe egiptean? Atunci Moise s-a temut și a zis: „Cu siguranță că acest lucru este cunoscut“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Acela i-a răspuns: „Cine te-a desemnat pe tine conducătorul și judecătorul nostru? Vrei să mă omori și pe mine la fel cum ai procedat (ieri) cu acel egiptean?” Atunci lui Moise i-a fost frică; și și-a zis: „Este o certitudine că fapta mea a devenit cunoscută!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 El i-a zis: „Cine te-a pus pe tine căpetenie și judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă ucizi și pe mine cum l-ai ucis pe egiptéan?”. Moise s-a temut și a zis: „Cu siguranță faptul este cunoscut”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Și omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai-mare și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut și a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și el a zis: Cine te‐a pus pe tine mai mare și judecător peste noi? Vrei să mă ucizi și pe mine cum ai ucis pe egiptean? Atunci Moise s‐a temut și a zis: Cu adevărat lucrul este cunoscut.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 2:14
17 Mawu Ofanana  

Avram, pe Lot, când l-a chemat, În acest fel a cuvântat: „Doresc ca să te rog, pe tine, Să nu te cerți, și tu, cu mine. Nici ai tăi păzitorii – nici ei – Să nu se certe, cu ai mei. N-aș vrea ca noi să fim certați, Căci amândoi doar, suntem frați.


Ei au strigat: „Pleacă din drum! Tu ești străin, și vii acum Judecător?! Ne dăscălești?! Ei bine, ai să pătimești Mai mult decât bărbați-acei! Scoate-i afară și pe ei!” Degeaba Lot s-a-mpotrivit, Pentru că gloata l-a-mbrâncit; De ușă, s-a apropiat, S-o spargă, neîntârziat.


Fiii lui Iacov au venit, Morți și cetate-au jefuit, Pentru ceea ce s-a-ntâmplat Cu sora lor. Ei au luat


Precum e răgetul de leu, E furia-mpăratului; Însă bunăvoința lui Este ca roua ce dă viață Când mângâie a ierbii față.


Frica de om s-a arătat Cursă, celui ce s-a speriat; Dar cel ce crede-n Dumnezeu, Neînfricat va fi, mereu.


În fața ta! Nu e de-ajuns Că în pustie ne-am ascuns? Din țara-n care-am locuit – În care-a curs, necontenit, Lapte și miere – ne-ai luat Și în pustiu ne-ai afundat. Prin el o să orbecăim Până avem ca să murim. Nu e de-ajuns? Acum dorești Ca peste noi să stăpânești?


La Moise și Aron s-au dus Bărbați-aceia, și le-au spus: „Destul! Întregul Israel E sfânt, iar Domnul e cu el! De ce doar voi tot încercați, Mereu, ca să vă ridicați, Peste-adunarea Domnului, Mai sus decât poporul Lui?”


Iisus, la Templu-apoi, S-a dus. Bătrânii, preoții, I-au spus: „Cu ce putere-ai săvârșit Totul? De unde ai primit Astă putere? Să ne spui!”


„Ce-am Eu, cu moștenirea voastră? Oare, sunt Eu împărțitor? Sunt, peste voi, judecător?” – L-a întrebat, pe om, Iisus.


Dar, cetățenii îl urau Și, împărat, nu îl voiau; De-aceea, au trimis solie, Să-i spună: „Nu vrem ca să fie Omu acesta-nscăunat, Asupră-ne, ca împărat.”


Cât despre toți vrăjmașii mei, Care n-au vrut, ca peste ei, Să-mpărățesc, să îi luați Și-n fața mea, să îi tăiați!”


Pe cel pe care-l lepădară, Atuncea când îl întrebară „Cine te-a pus stăpânitor? Ești, peste noi, judecător?” – Pe Moise deci – Domnu-l trimise; Cu mari puteri îl întărise Și l-a făcut stăpânitor Puternic, și izbăvitor Al lui Israel, ajutat De îngerul întruchipat


Din al Egiptului ținut, Fără ca să se fi temut De împărat, el a ieșit, Tot prin credință, negreșit; De neclintit, s-a arătat A fi, în ea, neîncetat, De parcă el L-ar fi văzut, Pe Cel ce este nevăzut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa