Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 19:5 - Biblia în versuri 2014

5 Acum, să înțelegeți bine: De-Mi ascultați glasul mereu Și țineți legământul Meu, Voi – din popoarele ce sânt, Azi, risipite pe pământ – Veți fi ai Mei, ai Domnului, Căci tot pământul e al Lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 De aceea, acum, dacă veți asculta cu atenție de glasul Meu și veți ține legământul Meu, veți fi proprietatea Mea dintre toate popoarele. Deși tot pământul este al Meu,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Acum, dacă veți trăi așa cum vă voi spune și veți respecta legământul Meu, dintre toate popoarele, (doar) voi veți fi ai Mei; pentru că tot pământul Îmi aparține.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Acum, dacă veți asculta glasul meu și dacă veți păzi alianța mea, veți fi partea mea dintre toate popoarele, căci al meu este tot pământul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Acum, dacă veți asculta glasul Meu și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și acum, dacă veți asculta de glasul meu cu adevărat și veți păzi legământul meu, veți fi comoara mea dintre toate popoarele, căci tot pământul este al meu.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 19:5
54 Mawu Ofanana  

Și Domnul a continuat: „Tu și ai tăi, neîncetat – Din neam în neam – păziți, mereu, Cu grijă, legământul Meu.


Căci Tu ești Cel ce ne-a ales Și dintre neamuri ne-a cules, Drept moștenire să Îți să fim Și-apoi, mereu, să Te slujim. În felu-acesta ne-ai vorbit, Prin Moise, când i-ai izbăvit Pe-ai noști’ părinți, precum se știe, Din a Egiptului robie!”


Pentru vecie – negreșit – Pe Israel l-ai întărit, Și Dumnezeu – precum ai vrut – Pentru popor, Tu Te-ai făcut.


Cui trebuie să-i plătesc Eu?! Sub cer, totul este al Meu!


El îți va face rugăminți? Privindu-te cu ochi cuminți, Cu dulce glas o să-ți vorbească


Domnul, pe Iacov, l-a cules Și pe Israel l-a ales Pentru ca el, al Lui să fie, De-acum și până-n veșnicie.


Pământul este-al Domnului Și tot ce e pe el e-al Lui! Lumea și cei ce-o locuiesc Sun ale Domnului Ceresc!


Iată, cărarea Domnului, Credincioșie pe ea, are Și plină e de îndurare, Pentru cei care-I împlinesc Poruncile și Îi păzesc, Cu grijă, legământul dat, Ce pentru noi a fost lăsat.


El a vorbit poporului: „De-asculți de glasul Domnului, Făcând numai ce este bine În fața Lui, dacă vei ține Poruncile ce ți le-a dat Și legile ce le-a lăsat, Atuncea nu vei fi lovit, Cu bolile ce au venit Pe Egipteni și-al lor pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt – Acela care, pe-a ta cale, Îți vindecă rănile tale.”


Dar dacă voi, pornind la drum, Veți asculta de glasul Lui, Împlinind voia Domnului, Vrăjmaș – atuncea – voi fi Eu, Pentru ai tăi dușmani, mereu.


În urmă, Moise a luat Cartea în care a-nsemnat Tot legământul dăruit De Dumnezeu, și l-a citit Apoi, în fața tuturor. Atunci, acel întreg popor, A spus: „Vom face – negreșit – Tot ceea ce a poruncit Domnul acum, prin gura ta. În toate, Îl vom asculta.”


Și-apoi, Domnului, I-a vorbit: „De trecere am dobândit, Doamne, în fața Ta apoi, Te rog, să mergi și Tu cu noi. Acest popor, e-adevărat Că este încăpățânat, Dar iartă-ne, căci am greșit! Fărădelegi ce-am săvârșit, Păcatele ce le-am avut Și tot ceea ce am făcut, Te rugăm, Doamne-a ne ierta Și ia-ne-n stăpânirea Ta!”


Vă iau, să fiți poporul Meu, Și veți cunoaște că Eu sânt Domnul! Sunt Dumnezeul Sfânt, Sunt Cel care vă slobozesc, Căci din Egipt vă izbăvesc, Din greul ce v-a apăsat Prin munca grea, ce vi s-a dat.


În acea zi, va fi ferit Doar al Gosenului ținut, Căci în acel loc, am văzut Că locuiește-al Meu popor. Voi da poruncă muștelor, Să nu pătrundă-n locu-acel, Pentru că vreau, în acest fel, Ai Mei să fie ocrotiți Și totodată, voi să știți Că Eu, Domnul, azi am șezut În mijlocul ăstui ținut.


Moise a zis: „Bine-mpărate. Când am să ies eu, din cetate, Am să-mi ridic brațele-n sus, Spre Domnul și, precum ți-am spus, Tunetul o să se oprească, Iar piatra n-o să mai lovească; Și-astfel, veți știi că ăst pământ, Este al Domnului Cel Sfânt!


„Dar via ce a mea era, Doar pentru mine-o voi păstra. Hei, Solomon, să iei o mie De sicli, pentru a ta vie, Și două sute pentru cei Care păzesc roadele ei!”


Dacă vreți voi să căutați Poruncile-Mi să le urmați, De rodul cel mai bun din țară O să aveți – toți – parte, iară.


Dar Tu Israel, rob al Meu, Tu Iacove, pe care, Eu Alesu-te-am, ca să te am, Căci ești sămânța lui Avram – Cel care, după cum se știe, Prieten bun, Îmi este Mie –


Iacov, acuma, ia aminte, La ale Domnului cuvinte! Și tu Israele, la fel, Să iei aminte la Acel Care pe tine te-a-ntocmit! Ascultă dar, ce-a glăsuit: „Aminte ia, căci Eu îți zic Să nu ai teamă de nimic, Pentru că Eu te izbăvesc! Te chem pe nume, când vorbesc, Fiindcă te vădești al Meu.”


Căci Domnul, astfel, a vorbit: „Toți famenii care-au păzit Sabatele și au făcut Doar ceea ce Îmi e plăcut – Pentru că ei statornici sânt Mereu, în al Meu legământ –


Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”


Căci după cum e dovedit Un brâu, de coapse, că-i lipit, Iată că Mi-am lipit – la fel – Familia lui Israel Și a lui Iuda, să Îmi fie Laudă, slavă și mândrie, Să-Mi poarte Numele, mereu, Căci le-am voit popor al Meu. Ei însă nu M-au ascultat.


Doar o poruncă, Eu le-am dat Și-n acest fel am cuvântat: „Să ascultați de glasul Meu, Căci sunt al vostru Dumnezeu. Umblați precum am poruncit, Pe căile ce le-am gătit, Pentru ca astfel, voi să fiți, Întotdeauna, fericiți.”


Atuncea când Eu am trecut Pe lângă tine, am văzut Că îți venise vremea-n care, Fiorul dragostei apare. Eu, peste tine, mi-am întins Haina și astfel te-am cuprins Cu poala ei. Te-am învelit Cu ea și ți-am acoperit Întreaga-ți goliciune-ndat’. Apoi, credință ți-am jurat Și am făcut un legământ, Cu tine” – zis-a Domnul Sfânt – „Prin care Mie, Mi te-ai dat!


În țara lor, Eu v-am adus Și face-voi precum am spus: „Veți stăpâni, în țara lor, Căci Eu o dau ăstui popor. O veți avea în stăpânire. În ea – precum v-am dat de știre Și-i potrivit cu a Mea vrere – Va curge doar lapte și miere.” Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu. De-asemenea, Eu sunt Cel care Alesu-v-am, dintre popoare.


„Dintre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Iată, pe voi Eu v-am ales. Pentru că astfel v-am cules Și pentru că Eu am văzut Ce multe rele ați făcut, Am să vă pedepsesc acum.


„Vai de cei care se vădesc Precum că în Sion trăiesc, Lipsiți de griji! Vai de acei Care pe al Samariei Munte trăiesc adăpostiți, Fiind de orice griji feriți! Vai și de toți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari Peste-acest neam care apare Drept cel dintâi între popoare, La cari aleargă neamul cel Din casele lui Israel!…


„Iată că oamenii acei Se dovedesc a fi ai Mei. Ei au să-Mi fie – bunăoară – La fel precum e o comoară, În ziua ‘ceea cari anume Am pregătit-o pentru lume. Milă, de ei, voi avea Eu, Așa cum milă, tot mereu, Părintele îi dăruiește Fiului său, cari îl slujește.


Căci „toate cele care sânt, Precum și-acest întreg pământ, Sunt ale Domnului”, să știți.


Atunci când, întâmpla-se-va, Ca să vă spună cineva, Că, „Pentru idoli, e jertfit Lucrul acesta”, negreșit, Voi nu trebuie să luați, Nimic, din el, ca să mâncați, Din pricina cugetului Și-apoi din cea a omului, De care fost-ați înștiințați. Vă spun, din nou, dragii mei frați, Căci „toate cele care sânt – Precum și-acest întreg pământ – Sunt ale Domnului”, mereu.


Iată că ceruri și pământ – Cu tot ce au – ale Lui sânt.


Atent, asculte fiecare: Parte de binecuvântare, Aveți, de ascultați mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Pe care azi, eu vi le-am dat.


Voi, pentru Domnul, pe pământ, Alcătuiți un popor sfânt, Ales de către Dumnezeu, Pentru a fi al Lui, mereu.


Nimeni dar, mâna, nu va pune, Ca să mănânce-o mortăciune, Ci să o dați străinilor Cari sunt la voi – vindeți-o lor; Căci pentru Domnul, pe pământ, Voi toți sunteți un popor sfânt. În lapte, de la mama lui, Să nu fierbi carnea iedului.”


Azi, Domnul ți-a mărturisit Că ești poporul rânduit A fi mereu al Domnului, Dacă păzești porunca Lui.


Astfel, deasupra tuturor, Se va-nălța al tău popor. Întâietate vei avea În slavă și de-asemenea, Pe lângă faimă, măreție Urmează ați fi dată ție, Iar între neamuri, pe pământ, Tu ai să fii un popor sfânt Pentru-al tău Domn și Dumnezeu, Așa precum s-a spus mereu.”


„Dacă ai să asculți, mereu, De al tău Domn și Dumnezeu Și-ai să-mplinești, necontenit, Poruncile ce le-ai primit, Astăzi, din partea Lui, în toate, Tu vei avea întâietate, Între popoarele cari sânt Pe fața-ntregului pământ.


Pentru-al tău Domn, tu, pe pământ, Vei fi, mereu, un popor sfânt – Așa precum El ți-a jurat – Dacă vei merge, ne-ncetat, Numai pe calea Domnului Și vei păzi porunca Lui.


Domnul, de mână, v-a luat; Deoparte, El v-a așezat Dintre popoarele ce pier, Căci din cuptorul cel de fier – Din al Egiptului ținut – V-a scos și, liberi, v-a făcut.


Domnul, cu noi, a încheiat Un legământ, când ne-am aflat La muntele Horeb; iar voi


„Voi, pentru Domnul, pe pământ Alcătuiți un popor sfânt. Pe-al vostru neam, El l-a ales. Dintre popoare v-a cules Și-apoi, deoparte, ați fost puși Și-n astă țară-ați fost aduși.


Totuși, așa cum e de rău, Acesta e poporul Tău, E moștenirea Ta, pe care, Numai prin brațul Tău cel tare, Tu, din Egipt, ai adunat-o Și-n stăpânire, ai luat-o.”


Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.


Tot prin credință, a plecat Avram, când Domnul l-a chemat, În locul pe care-l avea, În stăpânire, să îl ia. El n-a avut, deci, nici o știre, De viitoarea moștenire, Dar L-a crezut, cu-adevărat, Pe Dumnezeu, și a plecat, Așa precum i s-a cerut, Făr’ ca nimic să fi știut.


Nu ca acel făcut cu cei Care le-au fost părinți, când Eu, Din al Egiptului jug greu, I-am scos și i-am eliberat. Pentru că nu M-au ascultat Și nu au vrut ca să se ție De legământul Meu, nici Mie, Atunci, de ei, nu Mi-a păsat.


Poporu-atuncea a strigat: „Noi vom sluji, neîncetat, Pe-acest pământ, doar Domnului Și-o s-ascultăm de glasul Lui!”


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Mai mult îi place, Domnului, Jertfe s-aduci, în cinstea Lui – Și-arderi de tot, în număr mare – Decât să-i dai tu, ascultare? Cu mult mai mult, e prețuit, Decât tot ceea ce-ai jertfit, Faptul că tu ai ascultat De glasul Său, neîncetat. Cu mult mai mult, se prețuiește Faptul că cineva păzește Cuvântul Său, necontenit, Decât grăsimea ce-a ieșit Din jertfele berbecilor, Date de un întreg popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa