Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 19:22 - Biblia în versuri 2014

22 Toți preoții cari vor putea, De Mine, a se-apropia, Să se sfințească, poruncesc, Să nu cumva să îi lovesc Apoi, cu moarte, și pe ei.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Chiar și preoții care se apropie de Domnul trebuie să se sfințească, pentru ca nu cumva Domnul să izbucnească împotriva lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Chiar și preoții care se apropie de Iahve, trebuie să se sfințească; pentru că numai așa nu îi va distruge (și pe ei).”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Și preoții care se apropie de Domnul să se sfințească, pentru ca nu cumva Domnul să-i lovească”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Preoții care se apropie de Domnul să se sfințească și ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Chiar și preoții care se apropie de Domnul să se sfințească pentru ca nu cumva Domnul să facă o spărtură în ei.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 19:22
17 Mawu Ofanana  

Pentru că nu ați fost și voi Întâia dată, lângă noi, Aflați că Domnul ne-a lovit, Fiindcă am nesocotit Legea, și nu L-am căutat Așa precum ne-a învățat.”


Apoi, Paștele Domnului, A fost jertfit, când începea Ziua care se dovedea A paisprezecea-n luna care A doua e, la numărare. Un mare număr de preoți, Alături cu Leviții toți, Plini de rușine s-au sfințit Și-n acest fel s-au pregătit, Jertfe s-aducă Domnului, Pe-altarul de la Casa Lui. Jertfele-acestea se socot A fi drept ardere de tot.


Acest praznic al Paștelor Nu s-a ținut la vremea lor, Căci preoții n-au reușit, Cu toții, de-a se fi sfințit, Iar timpul, scurt, se dovedea; Și nici poporul nu putea, Pân’ la Ierusalim să vină, Ca acel praznic să se țină.


Domnul a pus: „Pogoară-te, Și, cu Aron, iar, suie-te! Deoparte, preoții să stea – Și tot poporu-asemenea – Căci astfel au să se păzească, Iar moartea n-are să-i lovească.”


Acum, să înțelegeți bine: De-Mi ascultați glasul mereu Și țineți legământul Meu, Voi – din popoarele ce sânt, Azi, risipite pe pământ – Veți fi ai Mei, ai Domnului, Căci tot pământul e al Lui.


Pe niște tineri, el i-a pus, Și-arderi de tot ei au adus. Tauri apoi, au junghiat, Din care jertfe-au înălțat – De mulțumire – Domnului.


„Haideți! Din Babilon, plecați! Nu vă atingeți, nu luați Nimic ce este necurat! Ieșiți afară, de îndat’! Ieșiți dar, și vă curățați Voi toți acei care purtați Vasele Domnului! Ieșiți,


Deci pentru al lor Dumnezeu, Preoții, sfinți, vor fi, mereu. Ei trebuie să se păzească Și nu cumva, să necinstească Chiar Numele lui Dumnezeu, Pentru că ei I-aduc, mereu, Domnului, jertfe mistuite De foc și care sunt menite A fi a Domnului mâncare. Deci sfinți să fie fiecare.


Să spui poporului apoi: „Să vă sfințiți, pe mâine, voi, Căci carne o să căpătați, Precum ați vrut, ca să mâncați. Iată că Domnu-a auzit Cum plâns-ați și cum ați vorbit Atuncea când ați întrebat: „De unde vom fi căpătat Carne – aicea – în pustie? Căci în Egipt, precum se știe, Am dus-o bine, tot mereu”. Iată că Domnul Dumnezeu, Carne, vă dă, ca să mâncați Cât vreți, și-o să vă săturați.


Safira-i căzu la picioare Și-și dete ultima suflare. Flăcăi-ndată au luat-o Și-au dus-o, de au îngropat-o


Când vorbele i-a auzit, Jos a căzut și a pierit. O mare frică i-a umplut, Pe-aceia care au văzut Tot ceea ce s-a întâmplat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa