Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 19:19 - Biblia în versuri 2014

19 Puternic, trâmbițe-au sunat, Iar Moise-n acel timp, vorbea Cu Domnul, care-i răspundea Cu glas puternic, ascultat De tot poporul adunat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 În timp ce trâmbița suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, și glasul lui Dumnezeu îi răspundea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 În timp ce goarna suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, iar Dumnezeu îi răspundea cu voce audibilă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Sunetul trâmbiței devenea tot mai puternic. Moise vorbea și Dumnezeu îi răspundea prin tunet.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Trâmbița răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, și Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și sunetul trâmbiței creștea și se făcea foarte tare și Moise a vorbit și Dumnezeu i‐a răspuns cu glas.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 19:19
9 Mawu Ofanana  

Când la Sinai Tu ai venit, Din înălțimea cerului, Tu ai vorbit poporului. Atuncea lui, porunci i-ai dat Și dreapta Lege i-ai lăsat. Învățături i-au mai fost date Și rânduieli ce-s minunate.


Când de necazuri apăsat, Tu – către Mine – ai strigat, Îndată Eu te-am izbăvit. Răspunsul meu, tu l-ai primit Din locul tainic, cel pe care Numai al Meu tunet îl are. La apele ce s-au chemat „Meriba”, Eu te-am încercat.


Pentru că nu e-ngăduit, Ca acest munte, înadins, De mâini de om, a fi atins! Oricine face-va altfel Și-atinge-va muntele-acel, Să fie omorât pe loc – Fie el om, sau dobitoc! Cu pietre, să îl omorâți, Sau cu săgeți să îl loviți. Când trâmbița are să sune, Întreg poporul să se-adune, Și doar apoi – cu tine-n frunte – Să se îndrepte către munte.”


Și-a treia zi au auzit Tunete mari și au zărit Fulgere multe și-un nor gros, Care a coborât, în jos, Și muntele l-a-nvăluit. Atuncea, trâmbița-a pornit Ca să răsune cu putere, Peste-a poporului tăcere, Care privea înmărmurit, Căci groaza l-a încremenit.


De-aceea, lui, Eu îi vorbesc, Gură la gură, când doresc. El vede chipul Domnului, Pentru că Mă descopăr lui Prin lucruri simple de-nțeles, Căci el este al Meu ales. Și-atunci vă-ntreb: cum ați putut, Și oare cum nu v-ați temut Ca împotrivă-i să-ndrăzniți – Când rob Îmi este – să vorbiți?!”


Din cer, glasul I-ai auzit Cum te-nvăța și ai zărit, Jos – pe pământ – focul Lui, mare, Arzând înflăcărat, din care, Cuvintele Lui au ieșit Și pentru tine au vorbit.


Aceste vorbe, le-a rostit Domnul, când vouă va vorbit, Pe muntele Horebului, Șezând în para focului, Fiind, de nor, înconjurat Și-n neguri dese, îmbrăcat. Voi toți, atunci, ați auzit Cuvintele ce le-a rostit – N-a fost nimic adăugat. Totul în piatră-a fost săpat, Iar tablele acele-apoi, Mi le-a dat mie, pentru voi.


Și nici de sunetul cel tare, Pe care, trâmbița îl are, Și nici de glasul ce-a vorbit, Încât cei cari l-au auzit Cerut-au să nu mai vorbească,


Acea priveliște-arătată, Era atât de-nfricoșată, Încât chiar Moise a rostit: „Sunt plin de tremur și-ngrozit!”)


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa