Exodul 19:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Și-a treia zi au auzit Tunete mari și au zărit Fulgere multe și-un nor gros, Care a coborât, în jos, Și muntele l-a-nvăluit. Atuncea, trâmbița-a pornit Ca să răsune cu putere, Peste-a poporului tăcere, Care privea înmărmurit, Căci groaza l-a încremenit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ În dimineața celei de-a treia zi au fost tunete și fulgere. Un nor gros acoperea muntele și un sunet de trâmbiță se auzea foarte tare, așa că tot poporul din tabără s-a cutremurat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ În a treia zi dimineața, au fost tunete și fulgere; iar muntele era acoperit de un nor gros. Goarna suna cu o intensitate atât de mare, încât tot poporul din care era formată tabăra, tremura.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ A treia zi, de dimineață, au fost tunete, fulgere și un nor gros pe munte și sunet puternic de trâmbiță. Și tot poporul din tabără a fost cuprins de spaimă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ A treia zi dimineața, au fost tunete, fulgere și un nor gros pe munte; trâmbița răsuna cu putere și tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și a fost așa: a treia zi când a venit dimineața, au fost tunete și fulgere și un nor gros pe munte și un sunet de trâmbiță foarte tare; și tot poporul care era în tabără s‐a cutremurat.

Exodul 19:16 Mawu Ofanana

2 Samuel 22:10

De ceruri, El S-a apucat Cu mâinile, și le-a plecat În clipa-n care a venit. Cu un nor gros, Și-a învelit Picioarele, pe când venea.

2 Cronici 5:14

Preoții care se aflau, Atunci, în Casă, nu puteau Să facă slujba Domnului, Din pricină că slava Lui Venită-n nor, s-a răspândit Și totul fost-a-nvăluit.

Iov 38:25

Și cine, ploii, i-a deschis, Un loc de scurgere-n abis? Cine-a trasat fulgerului – Și-asemenea tunetului – Un drum pe care să îl vadă

Psalmi 50:3

Iată că Domnul nostru vine! În fața Lui, un foc se ține Și o puternică furtună În jurul Său El Își adună, Iar focul ce Îl însoțește, Mistuitor se dovedește

Psalmi 77:18

Tunetul Tău a izbucnit Și-apoi, într-un vârtej de vânt, S-a îndreptat către pământ. Când fulgerul a luminat, Pământul s-a cutremurat.

Psalmi 81:8

Ascultă dar, popor al Meu, Căci sfaturi am să-ți dărui Eu. Israele, atent, de-ai sta Și dacă tu M-ai asculta!

Psalmi 97:4

De fulgerele sale – iată – Întreaga lume-i luminată. Pământu-L vede și, speriat, Este cuprins de tremurat.

Exodul 19:11

A treia zi, gata să fii! A treia zi, Domnul – să știi – Că se pogoară pe Sinai. În fața muntelui să stai, Cu tot poporul lângă tine, Pe Domnul să-L vedeți, când vine.

Exodul 19:15

În urmă, el a cuvântat: „Gata-n trei zile, vreau să fiți! În acest timp, sunteți opriți De-a vă atinge de femei.” Cum a cerut, făcut-au ei,

Exodul 19:17

Moise, poporul, și-a luat Și către munte s-a-ndreptat, Șezând apoi, la poala lui, Spre-ntâmpinarea Domnului.

Exodul 19:9

Domnul, lui Moise-i spuse: „Bine! Iată că voi veni la tine, Într-un nor gros învăluit Și voi putea fi auzit, De-acest popor, când îți vorbesc. Astfel, Eu am să-i întăresc – Căci Mă va auzi pe Mine – Încrederea ce-o are-n tine.” Moise i-a spus iar – Domnului – Cuvintele poporului.

Exodul 20:18

Poporul, tunete-auzea Și trâmbița, când el privea La flăcările muntelui, Ce fumega în fața lui. Privind această panoramă, Poporul era plin de teamă Și se ținea la depărtare.

Exodul 20:21

Poporul sta la depărtare, Iar Moise, spre norul în care Domnul era, s-a îndreptat,

Exodul 40:34

Atuncea, norul a venit Și cortul l-a învăluit. Mulțimea toată a văzut Că întreg cortul s-a umplut De slava Domnului. Astfel,

Exodul 9:23

Moise, toiagu-a ridicat Și, către cer, l-a îndreptat. Atuncea – precum a promis – Piatră și foc, Domnu-a trimis, Peste Egipt, și le-a-nsoțit Cu tunete, necontenit.

Ieremia 5:22

Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.

Nahum 1:3

Domnul este îndurător Și îndelung e răbdător, Însă tăria ce o are Este deosebit de mare. Nu-l va lăsa nepedepsit Pe cel cari, rău, s-a dovedit. Umblă-n vârtej și în furtună, Iar norii care se adună Sunt numai praful cel pe care Îl iscă ale lui picioare.

Matei 24:31

Va pune îngerii să sune, Din trâmbițe, ca să-i adune Pe toți care-s ai Lui aleși. Din patru vânturi, ei, culeși – Dintr-un capăt al cerului Și până-n cel’lalt cap al lui –

Deuteronom 5:5

Eu, între voi, m-am așezat, Și Dumnezeu, căci v-ați speriat Atunci, de focul Domnului. Eu v-am vestit cuvântul Lui, Căci sus, pe munte, m-am urcat. Domnu-n ăst fel a cuvântat:

Evrei 12:21

Acea priveliște-arătată, Era atât de-nfricoșată, Încât chiar Moise a rostit: „Sunt plin de tremur și-ngrozit!”)

Revelația 1:10

Pe-acel ostrov, eu mă aflam Și-n ziua Domnului eram În Duhul, când am auzit, ‘Napoia mea, cum a vorbit Un glas puternic, răspicat, Ce poate fi asemănat Cu sunetul puternic, tare, Pe cari doar trâmbița îl are.

Revelația 11:19

Pe dată, Templu-acela mare, Pe care Dumnezeu îl are, În ceruri, s-a descoperit, În fața mea, și am zărit Chivotul legământului, În încăperea Templului. Glasuri, apoi, s-au auzit, Iar tunetele-au bubuit; Fulgere, cerul, l-au brăzdat, Pământul s-a cutremurat Și, din înalturi, s-a pornit O grindină ce l-a lovit Fața întregului pământ Și toate câte, pe el, sânt.”

Revelația 4:1

„După aceea, m-am uitat, Și-o ușă-n cer, am observat, Atuncea că mi s-a deschis, Iar glasul – cel dintâi – mi-a zis: „Urcă! Aicea tu vei sta, Pentru că vreau a-ți arăta Nenumărate lucruri care, În viitor doar, va apare!” Ca și o trâmbiță părea Glasul acela, ce-mi vorbea.

Revelația 4:5

Din jilțul de domnie, mare, Se auzeau, fără-ncetare, Tunete, glasuri, și țâșneau Fulgere care străluceau. În față-ntr-un anume loc, Se aflau șapte lămpi de foc, Care, cu flacără, ardeau. Aceste lămpi întruchipau Acele șapte Duhuri care, Al nostru Dumnezeu le are.

Revelația 8:5

Apoi, pe înger, l-am văzut, Cum, din altar, el și-a umplut, Cădelnița, cu foc apoi. Sfârșind, se-ntoarse înapoi, Cu focul din altar luat, Și, pe pământ, l-a aruncat. Pe loc, atuncea, s-au stârnit Tunete, glasuri, și-au ieșit Fulgere mari. Apoi, de-ndat’, Pământul s-a cutremurat.