Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 18:7 - Biblia în versuri 2014

7 Moise-a ieșit în fața lui Și-apoi, ‘naintea socrului, Jos, l-a pământ, s-a aruncat Și-n urmă, el l-a sărutat. De sănătate se-ntrebară Și-apoi, în al său cort, intrară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Moise a ieșit să-l întâlnească pe socrul său, s-a plecat înaintea lui și l-a sărutat. S-au întrebat unul pe celălalt de sănătate și au intrat în cort.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Moise s-a dus să își întâmpine socrul. S-a aplecat înaintea lui și l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul despre cum a trăit fiecare în timpul cât nu au mai locuit împreună; și au intrat în cort.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Moise a ieșit să-l întâmpine pe socrul său, s-a plecat înaintea lui și l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cort.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Moise a ieșit înaintea socrului său, s-a aruncat cu fața la pământ și l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cortul lui Moise.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și Moise a ieșit să întâmpine pe socru‐său și s‐a plecat și l‐a sărutat și s‐au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cort.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 18:7
23 Mawu Ofanana  

Chedorlaomer, cu fârtații – Adica cu toți împărații – Au fost învinși. Victorios, Avram, când, înapoi s-a-ntors, În valea împăratului – Sau „Șave” – înaintea lui, Venit-a, ca să țină sfat, Chiar al Sodomei împărat.


Când ochii și i-a ridicat, Chiar lângă cort, a observat Pe trei bărbați care vorbeau, Stând în picioare, și-l priveau. Grabnic, Avram a alergat, Pân’ la pământ li s-a-nchinat,


Când înserarea s-a lăsat, Cei doi îngeri care-au plecat Înspre Sodoma, au sosit La poarta ei. L-au întâlnit Pe Lot, care i-a-ntâmpinat. Pân’ la pământ li s-a-nchinat


Acesta, cum a auzit De Iacov, iute a ieșit În calea lui. L-a sărutat, Cu dragoste l-a-mbrățișat Și-n casa lui, l-a găzduit. Iacov, atunci, i-a povestit Toate câte s-au întâmplat.


Și nici măcar nu m-ai lăsat, Nepoții, ca să mi-i sărut – Și nici pe fete, n-am putut – Fiindcă-n grabă ai plecat. Ca un nebun, tu te-ai purtat!


Când a ajuns, Iosif, acasă, Frații, darul adus, i-au dat Și-n fața lui, s-au închinat.


A-mbrățișat apoi, la fel, Pe ceilalți frați. Au lăcrimat Cu toții și de vorbă-au stat.


Cum a primit această știre, Iosif, în față, le-a ieșit Și, în Gosen, i-a întâlnit. Apoi, în brațe, l-a luat, Pe Iacov, și l-a sărutat, Plângând mereu, pe gâtul lui.


La David, Urie s-a dus Și vești, atuncea, i-a adus, Despre Ioab și oastea lui Și despre-ale războiului.


La Solomon, apoi, s-a dus, Făcând așa precum a spus. Când a ajuns la împărat, Acesta i s-a închinat Și-a poruncit adus să fie – Lângă-al său scaun de domnie – Alt scaun, pentru mama lui. La dreapta împăratului, Bat-Șeba-apoi s-a așezat


Pe al Său Fiu să Îl cinstiți, Ca nu cumva Să-L mâniați Și să pieriți pe-a voastră cale. Căci iată, gata-i să se-aprindă Mânia Lui și-atuncea, vale, Va curge și-o să vă cuprindă. Ferice e de toți cei care Vor face doar în acest fel, Ferice e de fiecare Dacă, mereu, se-ncrede-n El.


Mai înainte, a trimis Vorbă la Moise, și a zis: „Eu, Ietro, te-nștiințez acum, Că vin la tine. Sunt pe drum, Plecat pe-ale pustiei căi, Cu soața și cu fiii tăi.”


Moise, în tabără, s-a dus, Cortul și-a strâns și l-a adus Afară din al ei cuprins, Iar după ce și l-a întins „Cortu-ntâlnirii”, l-a numit. Acolo, cei care-au dorit A-L întreba pe Dumnezeu, Puteau să meargă, tot mereu.


Astă poruncă a primit Aron, când Domnul i-a vorbit: „Moise, curând, are să vie. Du-te-nainte-i, în pustie.” Aron, îndată, a făcut Așa precum i s-a cerut. Pe Moise – pe fratele lui – Găsindu-l la al Domnului Munte șezând, l-a-mbrățișat Cu drag și-apoi, l-a sărutat.


Balac, de cum a auzit Cum că Balaam vine-nsoțit De căpeteniile sale, Îndată, i-a ieșit în cale, În locul cel mai depărtat Care, în țară, s-a aflat. La ale-Arnonului hotare, Ieșitu-i-a-n întâmpinare – Deci chiar la granițele-aflate, Lângă-a Moabului cetate.


Obișnuita sărutare, Dar ea Îmi șade la picioare; De când venit-am, stă tăcută Și, ne-ncetat, Mi le sărută.


Apoi, în plâns, au izbucnit Și, rând pe rând, toți au venit La Pavel, de l-au sărutat, Cu drag, și l-au îmbrățișat.


Din Roma-n cale ne-au ieșit – În locul care s-a numit „Fortul lui Apiu” – mai mulți frați. De alți-am fost întâmpinați, În locul care s-a chemat „Trei Cârciumi”. Ei ne-au așteptat, Fiindcă toți au auzit Cum că venim și, s-au grăbit, A ne ieși-n întâmpinare. Văzând a lor mulțime mare, Pavel, Domnului, s-a rugat, I-a mulțumit, și-mbărbătat, În al său suflet, s-a simțit.


Iefta, după acest război, S-a-ntors la Mițpa, înapoi, Și a văzut, din depărtare, Că-i iese,în întâmpinare, Copila sa. Sărmana fată, De bucurie încărcată, Dansa în fața lui, de zor, În sunetul timpanelor. Iefta, copii, n-a mai avut, Ci fata doar i s-a născut.


Să iei și cașul, negreșit. Zece bucăți sunt pregătite, Cari trebuie-a fi dăruite Omului care o să fie Mai mare pus, peste o mie, La cel care-i conducător, Pus peste mia fraților. Vezi dacă frații tăi sunt bine, Și-apoi întoarce-te la mine. În grabă mare să te duci Și vești temeinice s-aduci!


David a dat tot ce-a adus, În mâna celui ce-a fost pus De strajă, fiind păzitor Al lucrurilor tuturor Și-apoi, în grabă-a alergat, La frații săi și i-a-ntrebat De sănătate, cum a zis Tatăl, atunci când l-a trimis. Ai săi frați s-au vădit să fie, În linia de bătălie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa