5 Ietro – socrul lui Moise deci – Pe-ale pustiului poteci – De a sa fiică însoțit Și de-ai ei fii – iute-a pornit, Către muntele Domnului, La Moise, ginerele lui.
5 Ietro, socrul lui Moise, a venit în deșertul unde așezase Moise tabăra, lângă muntele lui Dumnezeu, aducându-i cu el pe fiii lui Moise și pe soția acestuia.
5 Ietro – socrul lui Moise – a ajuns în deșertul unde Moise se stabilise (temporar) împreună cu tabăra: lângă muntele lui Dumnezeu. Venind acolo, i-a adus împreună cu el pe fiii lui Moise și pe soția acestuia.
Ilie-atunci s-a ridicat, A băut apă și-a mâncat, Iar cu puterea adunată Din astă hrană căpătată, Făcut-a un drum lung și greu, La muntele lui Dumnezeu, Care, Horeb, este chemat Și este foarte-ndepărtat. În patruzeci de zile, el – Și-n patruzeci de nopți, la fel – A mers, mereu, neobosit, Fără să se mai fi hrănit.
Mai înainte, a trimis Vorbă la Moise, și a zis: „Eu, Ietro, te-nștiințez acum, Că vin la tine. Sunt pe drum, Plecat pe-ale pustiei căi, Cu soața și cu fiii tăi.”
A treia zi, gata să fii! A treia zi, Domnul – să știi – Că se pogoară pe Sinai. În fața muntelui să stai, Cu tot poporul lângă tine, Pe Domnul să-L vedeți, când vine.
Moise era, în acel an, La preotul din Madian – La Ietro, deci la socrul lui. El păștea turma socrului, Iar într-o zi, când a trecut, Cu ea, pustia, a văzut În față-i, muntele cel mare, Chemat Horeb, muntele care E al lui Dumnezeu. De-ndat’,
Domnul a spus: „Eu, ne-ncetat, Cu tine sunt. Îți va fi dat Un semn, cum că Eu te-am trimis, Ca să-mplinești tot ce ți-am zis. Iată ce semn îți voi da Eu: După ce scoți, poporul Meu, Din țara Egiptenilor, Aduce-vei acel popor, Aici. Pe munte-o să suiți, Căci trebuie să Îi slujiți Lui Dumnezeu, în acest loc – Aici unde văzut-ai foc.”
Astă poruncă a primit Aron, când Domnul i-a vorbit: „Moise, curând, are să vie. Du-te-nainte-i, în pustie.” Aron, îndată, a făcut Așa precum i s-a cerut. Pe Moise – pe fratele lui – Găsindu-l la al Domnului Munte șezând, l-a-mbrățișat Cu drag și-apoi, l-a sărutat.