Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 18:26 - Biblia în versuri 2014

26 Oameni-acești-au împlinit Rolul lui Moise: judecau, Mereu, poporul și-aduceau Doar pricini grele-n fața lui. Nevoile poporului – Mărunte, mici și ne-nsemnate – De ei erau doar, judecate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Ei judecau poporul întotdeauna; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele ușoare le judecau ei înșiși.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Judecau permanent cauzele poporului. Veneau la Moise doar când aveau cazuri (mai) complicate; dar pe cele simple le judecau ei personal.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înșiși.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Ei judecau poporul tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înșiși.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Și au judecat pe popor în toată vremea: pricinile grele le aduceau lui Moise, iar orice pricină mică o judecau ei.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 18:26
8 Mawu Ofanana  

Împărăteasa cea pe care Ținutul Seba-n frunte-o are, De Solomon, a auzit, Pentru că zvonul s-a lățit Despre înțelepciunea lui Și despre slava Domnului. La Solomon, ea a venit, Căci, să încerce, a voit, De-s drepte vorbele acele, Prin întrebări multe și grele


Sărmanilor și cercetată A omului străin pricină, Era mereu. Pentru-a sa vină,


Oameni-acei trebuie ca, Poporul, a îl judeca. Prin ei îți vor fi-nfățișate Doar pricinile însemnate. Cele mărunte, dacă vrei, Au să le judece chiar ei. O să vă fie mai ușor, Ție și-ntregului popor, Căci toată-nsărcinarea ta, Atunci, mai mulți o vor purta.


Când se certau, omu-a hulit Și-apoi, de furie orbit, Frâu liber, gurii, el și-a dat Și-ajuns-a de a blestemat Numele Sfânt al Domnului. Cei ce-auziră vorba lui, Mâna, pe el, îndată-au pus Și-apoi, la Moise, l-au adus. Femeia cari l-a zămislit Pe-acel om, fost-a Șelomit – Fata lui Dibri era ea, Iar după neam, din Dan, venea.


Să nu priviți, la cei ce vin, În fața voastră: nu cătați, La cei pe care-i judecați. Să-i ascultați pe fiecare – Și pe cel mic și pe cel mare. Atunci când judecați – vă zic – Să nu vă temeți de nimic, Pentru că numai Dumnezeu E Cel ce judecă, mereu, Făcând dreptate. Când aveți, Vreo pricină ce n-o puteți S-o dovediți cum se cuvine, Veniți și-aduceți-o la mine.”


„De-ți va fi greu, cumva, vreodată, Ca să rostești o judecată Asupra unei pricini care La un omor e privitoare, La ne-nțelegeri sau rănire – Iscând, astfel, nemulțumire Și ceartă în a ta cetate – Iată cum fi-vor rezolvate: Ai să te scoli și-ai să te sui Atunci, în fața Domnului, La locu-ales de Domnul tău Spre-a-Și așeza Numele Său.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa