Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 18:12 - Biblia în versuri 2014

12 El, pentru Domnul, a adus O ardere de tot, pe care Și cu o jertfă de mâncare A însoțit-o. Negreșit, Apoi, la jertfe, i-a poftit Pe-Aron și-alăturea de el, Pe cei bătrâni, din Israel. La masa, ei s-au așezat Și-n fața Domnului au stat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Ietro, socrul lui Moise, a adus o ardere-de-tot și jertfe lui Dumnezeu. Aaron a venit cu toți bătrânii lui Israel ca să mănânce împreună cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Ietro – socrul lui Moise – a oferit (ca recunoștință) lui Dumnezeu (pe altar) sacrificii din animale pe care le-a ars integral. Aaron a venit împreună cu toți cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel, ca să servească masa împreună cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Iétro, socrul lui Moise, a adus o ardere de tot și sacrificii lui Dumnezeu. Aaròn și toți bătrânii lui Israél au venit să stea la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere-de-tot și o jertfă de mâncare. Aaron și toți bătrânii lui Israel au venit și au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și Ietro, socrul lui Moise, a luat o ardere de tot și jertfe pentru Dumnezeu. Și Aaron și toți bătrânii lui Israel au venit să mănânce pâine cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 18:12
31 Mawu Ofanana  

Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.


Isac, atunci, a ridicat Altar, la care a chemat Apoi, Numele Domnului. Cortul și-a-ntins, iar robii lui, Cazmale au luat în mână Și mai săpară o fântână.


Isac, în casă, i-a primit Și-apoi, la masă, i-a poftit. Ei au mâncat și au băut Și toată ziua-au petrecut.


El a jurat și-a pregătit Jertfe. La masă, i-a poftit Pe frații săi. Toți au mâncat, Și-ntreaga noapte-apoi au stat Pe munte, iar a doua zi,


Abel a procedat la fel: O jertfă a adus și el, Din oile întâi născute În turma sa – foarte plăcute Fiind în fața Domnului.


Frații au scos darul de preț, L-au pregătit și-au așteptat Pe Iosif – căci ei au aflat Că-s invitați la el, la masă.


Acolo, Noe a zidit Altar și-n urmă, a jertfit, Din dobitoacele curate, Din păsările ne-ntinate, Aducând Domnului, în dar, Arderi de tot, pe-al Său altar.


„Apropie-te!” – l-a-ndemnat David apoi. „De bună seamă, Nu trebuie să ai vreo teamă, Pentru că te-am chemat la mine, Cu gândul de a-ți face bine, Așa precum aveam în plan, Din pricina lui Ionatan. Vreau ca să-ți fie dăruite Pământurile stăpânite, Cândva, de Saul. Vei avea – Mereu – un loc, la masa mea.”


Și-n timpu-acela, Ezechia, Să le vorbească, a dorit, Leviților ce-au dovedit Pricepere în ce făceau, Pe Dumnezeu, când Îl slujeau. Din dobitoacele jertfite În șapte zile împlinite, Întreg poporul a mâncat, Iar Domnului I-au închinat – În urmă – jertfe cu menire De jertfe pentru mulțumire, Cântând și lăudând mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu.


După ospețe, Iov avea Un obicei bun: își sfințea Copiii, căci el s-a gândit Că „Poate, au păcătuit Și-au supărat, pe Dumnezeu.” Astfel, după ospăț, mereu, De dimineață se trezea Și-o ardere de tot jertfea El, pentru toți copiii lui, Cerând iertarea Domnului.


Frați și surori iar au venit; Prietenii toți s-au grăbit Să vină să îl viziteze. L-au plâns și, să-l îmbărbăteze, Pe rând apoi l-au mângâiat Pentru tot ceea ce-a-ndurat, Pentru necazul pătimit, Cu care Domnul l-a lovit. A lui credință, neclintită, Era acuma răsplătită. Atunci, în dar, Iov a primit Câte-un chesita aurit Și un inel de aur pur De la cei cari, în al său jur, S-au strâns; astfel l-au ajutat.


Acum vă duceți și luați Șapte viței, șapte berbeci, Pentru o mare jertfă. Deci, Veniți la Iov, iar el apoi O să-i jertfească pentru voi, Și doar la rugăciunea sa, În pace, Eu vă voi lăsa, Fără a face, la mânie, După a voastră nebunie, Pentru că nu ați glăsuit Atât de drept cum a vorbit, Aici, robul Meu Iov, de Mine!”


A doua, zi Moise-a făcut O judecată, căci a vrut Să judece întreg poporul. Moise a fost judecătorul, Și-n fața lui, poporu-a stat, Din zori și până pe-nserat.


În Madian, pe-atunci, ședea Un preot; șapte fete-avea, Iar fiicele lui au venit, Apă să ia, căci au voit S-adape turma ce-o aveau.


„Unde-i acel om?” – a voit Tatăl să știe, negreșit. „Mergeți degrabă! Nu-l lăsați Acolo, ci să îl chemați Să stea la masă-aici, cu noi, Ca să mănânce pâine-apoi!”


Altar, vreau să-Mi înalți tu, Mie. Acesta, din pământ să fie, Căci pe acest altar, socot Să-ți aduci arderea-de-tot, Jertfe de oi și boi, pe care Le dai ca jertfe de mâncare. Oriunde am să Mă găsesc – Și de-al Meu nume-Mi amintesc – Pe tine, te voi căuta Și te voi binecuvânta.


El n-a respins, în nici un fel, Pe cei aleși, din Israel. Ei au mâncat și au băut, Deși, pe Domnul, L-au văzut.


Pe niște tineri, el i-a pus, Și-arderi de tot ei au adus. Tauri apoi, au junghiat, Din care jertfe-au înălțat – De mulțumire – Domnului.


Moise era, în acel an, La preotul din Madian – La Ietro, deci la socrul lui. El păștea turma socrului, Iar într-o zi, când a trecut, Cu ea, pustia, a văzut În față-i, muntele cel mare, Chemat Horeb, muntele care E al lui Dumnezeu. De-ndat’,


Moise, în tabără, s-a dus, Cortul și-a strâns și l-a adus Afară din al ei cuprins, Iar după ce și l-a întins „Cortu-ntâlnirii”, l-a numit. Acolo, cei care-au dorit A-L întreba pe Dumnezeu, Puteau să meargă, tot mereu.


Bucate-alese n-am mâncat, În a mea gură n-au intrat Carne sau vin. Nici trupul meu, În acel timp, nu l-am uns eu, Până atunci când, negreșit, Trei săptămâni s-au împlinit.


Moise-a vorbit, în acest fel, Feciorului lui Reuel Care, Hobab, este numit Și e, din Madian, venit: „Iată că noi suntem, acum, Gata de a porni la drum, Spre locul ce ne-a fost promis, De către Domnul, când a zis: „Vouă am să vi-l dau”. Apoi – Dacă dorești – vino cu noi, Să mergi alăturea de mine Ca astfel să îți meargă bine; Căci Domnul a făgăduit, Să facă bine, negreșit, Copiilor lui Israel.” Moise-a vorbit, în acest fel, Cu acel om, căci e știut Cum că, de socru, l-a avut.


Un Fariseu L-a invitat, Pe Domnul – la un nou Sabat – La el, acasă, să prânzească. Alți Farisei – să-L urmărească, Îndeaproape – au venit Și cu atenție-au pândit.


Unul, din cei cari atunci sta, La masă, și Îl asculta, A zis: „Ferice va să fie, De cel care-n Împărăție, La Dumnezeu, o să prânzească!”


Uitați-vă la Israel Și, după trup, gândiți, la el: Cei ce mănâncă jertfe dar, N-au părtășie, la altar?


Vă spun, să știți, că nu puteți, Paharul Domnului, să-l beți Și-apoi, paharul dracilor. Nici nu puteți sta – fraților – La masa Domnului și-apoi, La masa dracilor. Sau voi


Fie că beți sau că mâncați, Ori faceți altceva, dragi frați, Să faceți totul, tot mereu, Spre lauda lui Dumnezeu.


Veți merge dar, la locul Lui, Și-acolo-n fața Domnului, Voi, jertfele, să le mâncați. Acolo, să vă bucurați Cu toți ai voști’, fără-ncetare, Pentru orișice bun cu care, Domnul v-a binecuvântat.


Jertfe de mulțumire, voi O să aduceți; iar apoi, În fața Domnului să stați – Acolo – să vă bucurați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa