Exodul 18:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Știu că, asemeni Domnului, Nu mai există dumnezei. El e mai mare decât ei! În tot ceea ce au lucrat, Trufie ei au arătat. Dar Domnul fost-a mai presus!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Acum știu că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii, căci a fost mai presus de ei chiar în lucrul în care s-au purtat cu aroganță“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Acum știu că Iahve este mai mare decât toți zeii (lor); pentru că în fiecare situație în care egiptenii s-au comportat cu aroganță față de Israel, El a fost superior lor!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Acum știu că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii; asta s-a arătat când [egipténii] s-au purtat cu aroganță împotriva alor săi”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii, căci în lucrul în care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus de ei.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Acum cunosc că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii, căci în lucrul în care au lucrat cu semeție, el a fost împotriva lor.

Exodul 18:11 Mawu Ofanana

1 Regi 17:24

Femeia zise-atunci: „Văd eu, Că ești om al lui Dumnezeu, Pentru că tot ce ai vestit, Adevărat s-a dovedit!”

2 Regi 5:15

Cu tot alaiul său apoi, Naman se-ntoarse înapoi, La omul Domnului. S-a dus În fața lui și-astfel a spus: „Acuma dar, văd bine eu, Că pe pământ, alt Dumnezeu Nu este, decât Cel pe care Poporul Israel Îl are. Vin să te rog, să iei măcar, Din partea mea, acest mic dar.”

1 Cronici 16:25

Căci Domnu-i mare, ne-ncetat, Și vrednic e, de lăudat. Mereu, El este de temut, Pentru ceea ce a făcut. E mai presus de toți acei Care se cheamă dumnezei;

2 Cronici 2:5

Casa pe care, pentru El, Am s-o ridic, mare-o să fie, Căci Dumnezeu – precum se știe – Este mai mare decât cei Care se cheamă dumnezei.

Neemia 9:10

Minuni și semne-ai săvârșit, În contra Faraonului, Precum și a poporului Pe care el îl stăpânea Și-a țării pe care-o avea, Căci i-ai știut pe fiecare, Cu cât de multă îngâmfare – Față de-ai noștri – s-au purtat, Când în Egipt ei s-au aflat. Prin tot ceea cei ai făcut Atunci, ei, slava, Ți-au văzut. Și astăzi ea este văzută Și tuturor li-e cunoscută.

Neemia 9:16

Părinții noști’ s-au îngâmfat: Poruncile-Ți nu le-au urmat, Ci ei – cu toții – au vădit Că gâtul și-au înțepenit.

Neemia 9:29

Pe toți, fierbinte, i-ai rugat Ca Legea Ta să o păzească, Porunca să Ți-o împlinească. Însă prin tot ce au făcut, Nicicând, s-asculte nu au vrut. Astfel, ei au păcătuit Față de tot ce-ai rânduit, Deși această rânduială Îl face viu – fără-ndoială – Pe-acela care o păzește Necontenit, și o-mplinește. În urmă, cu-ndărădnicie, Ei – spatele – Ți-au întors Ție, Grumazul și-au înțepenit Și să Te-asculte, n-au voit.

Psalmi 119:21

Tu mustri pe cei îngâmfați; Îi mustri pe cei blestemați Care mereu s-au rătăcit De la ceea ce-ai poruncit.

Psalmi 135:5

Știu că al nostru Domn e mare Și Se vădește Cel mai tare Și mai presus decât toți cei Care se cheamă dumnezei.

Psalmi 31:23

Voi toți cei cari sunteți iubiți De Dumnezeu, mereu să știți Că trebuie, la fel apoi, Pe Domnul să-L iubiți și voi. Pe credincioși, El îi păzește, Dar foarte aspru-i pedepsește Pe cei cari mândri s-au vădit.

Psalmi 95:3

Căci Domnul este Împărat Și Dumnezeu adevărat, Mai mare decât toți acei Care se cheamă dumnezei.

Psalmi 97:9

Tu, Cel Prea-Nalt ești Doamne Sfânt Peste întreg acest pământ! Ești mai presus de toți acei Care se cheamă dumnezei.

Exodul 1:10

Veniți ca să ne arătăm Dibaci, și să nu-i mai lăsăm Să se întindă și să crească, Căci s-ar putea să se unească – În caz că fi-va un război – Cu-ai noști’ dușmani, iar mai apoi, Au să ne bată și, afară Putea-vor a ieși, din țară.”

Exodul 1:16

Când ele au venit la el, În felu-acesta le-a vorbit: „Când veți avea de împlinit Slujba de moașe, ce-o aveți, Și, pe femei, voi le vedeți Că nasc feciori, să-i omorâți! Vă poruncesc dar: orișicâți Băieți urmează să se nască, Să nu-i lăsați, voi, să trăiască! Pe fete însă, le lăsați În viață! Înțelesu-m-ați?!”

Exodul 1:22

Dar Faraon s-a mâniat Și-astă poruncă, el a dat, Poporului său: „Să luați Și-apoi, în râu să-l aruncați Pe orice prunc ce-o să se nască, Dacă-i de parte bărbătească. Pe fete-n schimb, să le lăsați – Pe ele doar, să le cruțați.”

Exodul 10:3

Îndată, Moise și Aron Se duseră la Faraon, Și înaintea lui au spus: „Până când fi-vei nesupus? Cât ai să Mi te-mpotrivești? Când ai de gând să te smerești În fața Mea? Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor, Să-l lași să plece, să-Mi slujească!

Exodul 12:12

Iată, în noaptea Paștelui, Eu, prin Egipt, am să pornesc, Pentru că am să îi lovesc Pe cei întâi născuți pe care, Acum, țara aceasta-i are, Oriunde sunt – în orice loc – Fie el om, sau dobitoc. Astfel, atunci – la acea dată – Eu am să fac o judecată, În contra zeilor pe care Țara Egiptului îi are. Va fi după al Meu cuvânt, Pentru că Eu doar, Domnul sânt.

Exodul 14:18

Pe al Egiptului pământ, Toți ști-vor că Eu Domnul sânt, Căci Faraon și oastea lui Vor face ca a Domnului Slavă, să fie arătată, Să o cunoască lumea toată.”

Exodul 14:8

Domnul, a Faraonului Inimă, iar, a împietrit, Și Faraon a urmărit Pe ai lui Israel copii. Însă ai lui Israel fii, Gata de luptă au ieșit.

Exodul 15:11

Cine e – între dumnezei – Asemeni Ție, Doamne? Cine E minunat – la fel ca Tine – Precum ești Tu-n sfințenia Ta? Și cine se va arăta Ca Tine-n fapte, de bogat, Cari demne sunt de lăudat? Ca Tine, cine e, în stare, Minuni, ca să mai facă, oare?

Exodul 5:2

Dar Faraon răspunse: „Cine Este Acest Domn, Dumnezeu, Ca de-al Său glas să ascult eu, Și să îl las pe Israel, Să plece, căci așa vrea El? Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Iar pe Israel nu-l las eu, Să plece, cum ați fi voit.”

Exodul 5:7

„Se interzice tuturor, Ca să mai dea, poporului, Paie, care, în munca lui, La cărămizi îi folosesc. Deci paiele cari trebuiesc, Nu se mai dau – precum s-au dat – Ci fiecare-i obligat Să-și strângă paie așadar, Atât cât îi e necesar.

Daniel 4:37

Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”

Numeri 33:4

Egiptu-n doliu se găsea, În acel timp, căci își jelea Primii născuți care-au pierit, Pentru că Domnul i-a lovit; Și toți zeii Egiptului Simțit-au mâna Domnului.

Luca 1:51

Putere, brațul Său cuprinde! El, gânduri ce au încolțit La cei mândri, a risipit;

Iacov 4:6

Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.

1 Petru 5:5

La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.

1 Samuel 2:3

Luați dar, seama, fiecare: Nu mai vorbiți, cu îngâmfare, Și nici cuvinte de mândrie – În gură – să nu vă mai fie! Căci Domnul e un Dumnezeu Care cunoaște tot, mereu. Și orice faptă săvârșită, În fața Lui e cântărită.