Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 18:1 - Biblia în versuri 2014

1 Socrul lui Moise a aflat Tot ceea ce s-a întâmplat – Ietro, în Madian, ședea, Unde ca preot el slujea. Deci, despre toate-a aflat el: Știa cum că, pe Israel – Cu Moise-n frunte – l-a luat Domnul și l-a eliberat, Din țara Egiptenilor, Scoțându-l din robia lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Ietro, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise și pentru poporul Său Israel; a aflat că Domnul l-a scos pe Israel din Egipt.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Ietro – preotul din Midian – socrul lui Moise, a auzit (vorbindu-se) despre tot ce făcuse Dumnezeu atât pentru Moise, cât și pentru poporul Lui numit Israel, pe care Iahve îl scosese din Egipt.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Iétro, preotul din Madián, socrul lui Moise, a auzit tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise și pentru Israél, poporul său: că Domnul îl scosese pe Israél din Egipt.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise și poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a auzit tot ce făcuse Dumnezeu lui Moise și lui Israel, poporul său, că Domnul scosese pe Israel din Egipt.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 18:1
33 Mawu Ofanana  

În strigăte de bucurie Și chiote de veselie, Plecă al Domnului popor, Din țara Egiptenilor.


Să v-amintiți semnele Lui, Minunile înfăptuite Și judecățile rostite,


Dar cine poate spune, oare, Mărețele isprăvi pe care Le-a făcut Domnul? Cine poate A-I vesti laudele toate?


Numai în Domnul, tot mereu, Se laudă sufletul meu. S-asculte cei nenorociți, Căci o să fie fericiți Și-au să primească bucurie Care în veci are să ție.


O Doamne, noi am auzit – Și-ai noști’ părinți ne-au povestit Lucrările ce le-ai făcut, În vremile care-au trecut.


Copiilor noștri apoi. Nimic n-o să acoperim Din ce cunoaștem, ci vestim La neamul care s-a-ntrupat Și care-n lume ne-a urmat, Mereu, lauda Domnului, Puterile brațului Lui Și-apoi minunile făcute Care de noi sunt cunoscute.


În Madian, pe-atunci, ședea Un preot; șapte fete-avea, Iar fiicele lui au venit, Apă să ia, căci au voit S-adape turma ce-o aveau.


Când fetele au revenit La tatăl lor, cari s-a numit Reuel, acesta le-a-ntrebat: „Așa curând v-ați înturnat?”


Atuncea, Moise a venit La acel om de-a locuit, Iar el i-a dăruit, să-i fie, O fiică de a lui, soție. Fata, Sefora s-a numit;


Moise era, în acel an, La preotul din Madian – La Ietro, deci la socrul lui. El păștea turma socrului, Iar într-o zi, când a trecut, Cu ea, pustia, a văzut În față-i, muntele cel mare, Chemat Horeb, muntele care E al lui Dumnezeu. De-ndat’,


Atuncea, Moise a plecat, La socrul său s-a înturnat – La Ietro – și i-a spus: „Mă lasă Să plec acum, din a ta casă, Căci iată, să mă-ntorc voiesc, La frații mei, cari se găsesc Pe al Egiptului pământ, Să-i văd dacă în viață sânt.” Ietro i-a zis: „Fă cum îți place. Din partea mea, du-te în pace.”


Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu


Când acea vreme o să vină, Astă cetate va fi plină De slavă și are să-Mi fie O pricină de bucurie, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Ele afla-vor, cu mirare, Despre tot binele pe care Eu am să-l fac. Vor fi uimite Și-au să rămână-ncremenite, Când au să vadă fericirea Ce o voi da și propășirea.”


Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Când acel timp are să vie, Oameni din orice seminție, De orice neam și-orice popor – Indiferent de limba lor – De poala hainei au să-l ia Pe un Iudeu, căci au să vrea Să îi vorbească: „Vrem și noi Să fim alăturea de voi, Căci am aflat că Dumnezeu, În al vost’ mijloc e mereu!”


Moise-a vorbit, în acest fel, Feciorului lui Reuel Care, Hobab, este numit Și e, din Madian, venit: „Iată că noi suntem, acum, Gata de a porni la drum, Spre locul ce ne-a fost promis, De către Domnul, când a zis: „Vouă am să vi-l dau”. Apoi – Dacă dorești – vino cu noi, Să mergi alăturea de mine Ca astfel să îți meargă bine; Căci Domnul a făgăduit, Să facă bine, negreșit, Copiilor lui Israel.” Moise-a vorbit, în acest fel, Cu acel om, căci e știut Cum că, de socru, l-a avut.


După venirea lor, pe dată, Biserica fu adunată, Și-n urmă, ei au povestit, Tot ceea ce a-nfăptuit Domnul, prin ei, când – la credință – El a găsit de cuviință, Ca și pe Neamuri, să le cheme.


Nimeni, nimic, nu a mai spus, Ci-ntreaga adunare-a stat, Tăcută, și i-au ascultat Pe Pavel și Barnaba, cari Au povestit ce minuni mari, Domnul, mereu, a săvârșit – Prin ei – pe unde-au poposit, De-atâtea ori, în calea lor, În mijlocul Neamurilor.


N-aș îndrăzni să pomenesc Un lucru, ce n-a fost făcut, Chiar de Hristos, de la-nceput – Prin mine – spre-a aduce-astfel, La ascultare, pentru El, Pe orice Neam, de pe pământ: Fie prin faptă sau cuvânt,


Am auzit ce a făcut – În al Egiptului ținut – Al vostru Domn. Noi am aflat Cum Marea Roșie-a secat În față la al vost’ popor. De soarta împăraților Sihon și Og, care ședeau Peste-Amoriți și-mpărățeau, De-asemenea, am auzit. Noi știm că voi i-ați nimicit Pe-aceștia, cu desăvârșire, Și că i-ați șters de peste fire.


Ei au răspuns: „Robii tăi, iată, Vin dintr-o țară-ndepărtată, Căci auzit-au, tot mereu, De al tău Domn și Dumnezeu – De tot ceea ce a făcut În al Egiptului ținut,


Socrul pe care îl avea Moise, Chenit se dovedea. Fiii acestuia veniră Și cu-ai lui Iuda se suiră Din a Finicilor cetate, Și-au mers înspre-o pustietate, La miazăzi de-Arad aflată, Pustie ce fusese dată, Lui Iuda. Ei au poposit Acolo, și au locuit În mijlocul poporului.


Heber – cel ce era Chenit – S-a despărțit de neamul care, Drept tată, pe Hobab, îl are Și cari fusese tot Chenit; De-asemenea, s-a despărțit De cel pe care îl avea Moise, drept socru, și ședea Singur acum, iar cortul lui. Chiar la al Țanaimului Stejar, fusese așezat, Căci lângă Chedeș, s-a aflat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa