Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 17:7 - Biblia în versuri 2014

7 El, „Masa”, locului, i-a spus Și-apoi, „Meriba”, cari tradus Se tălmăcește prin „Ispită Și ceartă”, căci a fost pornită Mare gâlceavă, în popor, Și-au ispitit pe Domnul lor Când întrebat-au fiecare: „Cu noi, o fi Dumnezeu, oare?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 El a pus acelui loc numele „Masa și Meriba“, pentru că acolo fiii lui Israel s-au certat și L-au ispitit pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul cu noi sau nu?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 El a numit acel loc „Masa și Meriba”; pentru că acolo israelienii s-au certat și L-au testat pe Iahve, zicând: „Oare acționează Iahve pentru noi, sau împotriva noastră?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 El a dat locului numele de „Mássa și Meríba” din cauza certei fiilor lui Israél și pentru că l-au pus la încercare pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 El a numit locul acela Masa și Meriba (Ispită și ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră și ispitiseră pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și a pus numele locului Masa și Meriba din pricina certei copiilor lui Israel și pentru că ispitiseră pe Domnul zicând: Este Domnul între noi sau nu?

Onani mutuwo Koperani




Exodul 17:7
21 Mawu Ofanana  

Pe Domnul, ei L-au mâniat Când la Meriba s-au aflat. Atunci, pentru păcatul lor, Moise-a ajuns răspunzător,


L-au ispitit – precum se știe – În a lor inimă, mereu, Căci I-au cerut lui Dumnezeu, Mâncare, după pofta lor.


Când de necazuri apăsat, Tu – către Mine – ai strigat, Îndată Eu te-am izbăvit. Răspunsul meu, tu l-ai primit Din locul tainic, cel pe care Numai al Meu tunet îl are. La apele ce s-au chemat „Meriba”, Eu te-am încercat.


Ascultă dar, popor al Meu, Căci sfaturi am să-ți dărui Eu. Israele, atent, de-ai sta Și dacă tu M-ai asculta!


„Nu vă mai împietriți, la fel, Așa după cum ați făcut Când la Meriba ați șezut, Sau după cum voi v-ați purtat Când în pustie v-ați aflat – La Masa – unde-ai voști’ părinți


Atunci, întreg poporu-a vrut, Ceartă, cu Moise a căta, Căci el e cel ce-n frunte sta. Furios, poporul i-a vorbit: „Să ne dai apă, negreșit!” Moise a zis: „De ce cătați, Cu mine, ca să vă certați? Și pentru ce, acum, voiți, Pe Domnul, să Îl ispitiți?”


Și-apoi, Domnului, I-a vorbit: „De trecere am dobândit, Doamne, în fața Ta apoi, Te rog, să mergi și Tu cu noi. Acest popor, e-adevărat Că este încăpățânat, Dar iartă-ne, căci am greșit! Fărădelegi ce-am săvârșit, Păcatele ce le-am avut Și tot ceea ce am făcut, Te rugăm, Doamne-a ne ierta Și ia-ne-n stăpânirea Ta!”


Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”


Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”


Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu –


Acele ape se numesc, Meriba. Numele primit, Prin „Ceartă”, este tălmăcit. Locul așa a fost chemat, Căci ei, acolo, s-au certat Cu Dumnezeu și au cârtit, Iar El, atunci, a fost sfințit.


„Aron va fi adăugat, Lângă ai săi” – Domnul a zis. „În țara care am promis Că o voi da lui Israel, Nu va putea să intre el, Pentru că v-ați împotrivit Poruncilor ce le-ați primit Când la Meriba ați șezut Și n-ați făcut ce v-am cerut.


Căci ați făcut un lucru rău, Atunci când v-ați împotrivit Poruncilor ce le-ați primit – Când în pustia Țin erați – Unde cu toții vă certați. Acolo, voi nu M-ați sfințit, Așa cum ar fi trebuit, În fața-ntregului popor, Strâns, cu prilejul apelor.” (Acestea sunt apele care Au provocat o ceartă mare, La Cades – după cum se știe – Chiar în a Ținului pustie.)


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”


El despre Levi-a zis: „Tumim Și totodată și urim, Încredințați – acuma – sânt, În grijă la bărbatul sfânt – La cel cari fost-a ispitit Pe când la Masa s-a găsit, Pe care apoi, Tu l-ai certat Când la Meriba Te-ai aflat.”


Pe Domnul, să nu-L ispitiți Așa precum ați mai făcut Pe când la Masa ați șezut.


Când la Tabera v-ați aflat, Pe Domnul, iar L-ați ațâțat. La fel, la Masa ați făcut; De-asemenea, când ați trecut Pe la Chibrot-Hatava dar, L-ați ațâțat pe Domnul, iar.


Fineas – cel care e fecior Al preotului Eleazar – Le-a zis, în urmă: „Vedem dar, Că Dumnezeu este cu noi. Căci știm acuma, că nici voi Nici un păcat n-ați săvârșit, În contra Lui. L-ați izbăvit De-a Sa mânie-n acest fel, Acum, pe-ntregul Israel.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa