Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 17:2 - Biblia în versuri 2014

2 Atunci, întreg poporu-a vrut, Ceartă, cu Moise a căta, Căci el e cel ce-n frunte sta. Furios, poporul i-a vorbit: „Să ne dai apă, negreșit!” Moise a zis: „De ce cătați, Cu mine, ca să vă certați? Și pentru ce, acum, voiți, Pe Domnul, să Îl ispitiți?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Atunci poporul s-a certat cu Moise. Ei au zis: ‒ Dă-ne apă să bem! Moise le-a răspuns: ‒ De ce vă certați cu mine? De ce Îl ispitiți pe Domnul?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Atunci ei s-au certat cu Moise; și i-au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „De ce vă certați cu mine? De ce Îl provocați pe Iahve?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dați-ne apă să bem!”. Moise le-a zis: „Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce-l puneți la încercare pe Domnul?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Atunci, poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „Pentru ce căutați ceartă cu mine? Pentru ce ispitiți pe Domnul?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și poporul s‐a certat cu Moise și ziceau: Dați‐ne apă să bem! Și Moise le‐a zis: Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce ispitiți pe Domnul?

Onani mutuwo Koperani




Exodul 17:2
32 Mawu Ofanana  

Dar repede au fost uitate Lucrările Lui minunate, Și nimeni n-a mai așteptat Al Său plan să se fi-ncheiat.


De poftă, au ajuns să fie Cuprinși cu toții, în pustie, Și pe-al lor Domn L-au ispitit.


L-au ispitit – precum se știe – În a lor inimă, mereu, Căci I-au cerut lui Dumnezeu, Mâncare, după pofta lor.


N-au încetat să-L ispitească, Să-L întărâte, să-L stârnească Și să Îl mânie pe Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Dar ei însă, necontenit, Pe Dumnezeu L-au ispitit. În contra Lui s-au răsculat Și-a Lui poruncă au călcat.


„Nu vă mai împietriți, la fel, Așa după cum ați făcut Când la Meriba ați șezut, Sau după cum voi v-ați purtat Când în pustie v-ați aflat – La Masa – unde-ai voști’ părinți


N-au dovedit că sunt cuminți, Pentru că ei M-au ispitit Și să Mă-ncerce au voit, Cu toate că ei au văzut Lucrările ce le-am făcut.


Întreg poporul a cârtit Și, către Moise, a vorbit: „Tu să ne spui acum, căci vrem Să știm, ce vom putea să bem?”


Moise a zis: „În fața voastră, Domnul – în astă seară chiar – Vă va da carne multă, iar În zori, aveți să căpătați Și pâine, să vă săturați. Căci Dumnezeu v-a auzit – În contra Lui – cum ați cârtit. Iată, vă-ntreb – acum – pe voi: Să-mi spuneți, cine suntem noi? Să știți dar, căci cârtirea voastră Nu se îndreaptă-n contra noastră, Ci împotriva Domnului.”


El, „Masa”, locului, i-a spus Și-apoi, „Meriba”, cari tradus Se tălmăcește prin „Ispită Și ceartă”, căci a fost pornită Mare gâlceavă, în popor, Și-au ispitit pe Domnul lor Când întrebat-au fiecare: „Cu noi, o fi Dumnezeu, oare?”


Și-n felu-acesta le-au vorbit: „Iată că ne-ați nenorocit! Deci să vă vadă Domnul, vrem, Și să vă judece! Suntem Urâți acum, în fața lui – În fața Faraonului – Și a slujbașilor ce-i are. Iar în necazu-acesta mare, Voi ne-ați vârât, prin ce ați spus Și ce-ați făcut! Acum ați pus O sabie, în mâna lor, Ca să omoare ăst popor!”


Ahaz a zis: „Nu îndrăznesc, Căci nu vreau să Îl ispitesc Pe Dumnezeu. De-aceea zic Că nu am să Îi cer nimic.”


Pe cei trufași, îi fericim. Iată, la cei răi, precum știm, Le merge bine, tot mereu. Ei ispitesc pe Dumnezeu Și totuși, scapă ne-ncetat!”


Apoi, la Moise, a venit – Și la Aron – și a cârtit În urmă, împotriva lor. Iată ce-a zis acel popor: „Oare de ce n-om fi pierit Când, în Egipt, am locuit? De ce să nu fi murit noi, Chiar în acest pustiu apoi?


Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu –


Lui Dumnezeu; toți au cârtit, Contra lui Moise, întrebând: „Spune-ne dar, ce ai de gând? De ce ai scos acest popor, Din țara Egiptenilor? Ce faci cu noi? Nimeni nu știe! Vrei să pierim, toți, în pustie? Nu vezi că, pâine, nu avem, Că nu-i nici apă, ca să bem? De hrana proastă, ce-am primit, Și sufletul ni s-a scârbit!”


Însă, atunci, Iisus i-a zis: „De-asemenea, mai este scris: „Pe Domnul, să nu-L ispitești!” Ai grijă dar, cum Îmi vorbești!”


Mezinul, într-o zi, s-a dus, La al său tată și i-a spus: „Tată, eu am venit a-ți cere, Să îmi dai partea de avere, Pe care tu mi-ai rânduit-o.” Tatăl, averea, a-mpărțit-o Și, fiilor, le-a dăruit, Partea ce li s-a cuvenit.


„Dar nici să nu Îl ispitești Pe Domnul! Și asta s-a spus!” – Satanei, i-a răspuns Iisus.


De ce aveți dar, rea voință, Și-L ispitiți pe Dumnezeu, Punând – acum – acest jug greu, Pe gâtul ucenicilor, Pe care – cum știți, fraților – Nici noi măcar, nu l-am purtat, Și nici ai noști’ părinți, vreodat’?


„V-ați înțeles deci, între voi Și, Duhul Domnului, voiți – Acuma – să Îl ispitiți? Acei care l-au îngropat, ‘Nainte doar, pe-al tău bărbat, La ușă sunt – ia seama bine! – Și te vor duce și pe tine!”


Să nu-ncercăm, acum, și noi, Pe Domnul, să Îl ispitim, Căci nimiciți avem să fim. Unii din ei L-au ispitit, Iar El, prin șerpi, i-a prăpădit.


Pe Domnul, să nu-L ispitiți Așa precum ați mai făcut Pe când la Masa ați șezut.


Când la Tabera v-ați aflat, Pe Domnul, iar L-ați ațâțat. La fel, la Masa ați făcut; De-asemenea, când ați trecut Pe la Chibrot-Hatava dar, L-ați ațâțat pe Domnul, iar.


Ai voști părinți și-au îndrăznit, Pe Mine, să Mă ispitească, Sperând că au să reușească De a Mă pune la-ncercare, Încât văzut-a fiecare, În patruzeci de ani, la rând, Mereu, puterea Mea lucrând!


Lui Samuel nu i-a plăcut Faptul că oameni-au cerut Un împărat, judecător, Să fie pus peste popor. Lui Dumnezeu, s-a rugat el,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa