Exodul 17:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Din ceruri, glasul Domnului, Lui Moise-i zise: „Să se scrie Totul, în carte, să se știe Și-astfel, de-acuma înainte, Să fie-aducere aminte, Tot ceea ce s-a petrecut Și tot ce, astăzi, s-a făcut. Să-i spui lui Iosua apoi, Precum că iată, șterge-l-voi, Pe Amelec, de pe pământ Și pe toți cei cari cu el sânt. Am să îi șterg de peste fire, Să piară și-a lor pomenire!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într-o carte ca aducere-aminte și citește-o în auzul lui Iosua, căci voi șterge amintirea lui Amalek de sub ceruri“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Scrie într-o carte pe care să o țineți ca amintire; și citește apoi (ce ai scris) în auzul lui Iosua: «Voi șterge de sub cer pe Amalec!»”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie aceasta ca memorial în carte, pune-o în urechile lui Iósue și spune-i: «Voi șterge cu totul amintirea lui Amaléc de sub ceruri!»”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și Domnul a zis lui Moise: Scrie aceasta spre amintire în carte și spune în urechile lui Iosua, că voi șterge de tot pomenirea lui Amalec de sub ceruri.

Exodul 17:14 Mawu Ofanana

2 Samuel 1:1

După ce Saul a murit – Și după ce i-a biruit Pe-Amaleciți – David pornise Către Țiclag. De-abia sosise – Căci două zile au trecut –

2 Samuel 8:12

Aur și-argint, el a luat, Din Siria; a mai prădat Moabul, căci l-a biruit. Ai lui Amon fii au venit La rând apoi, căci i-a bătut. Aceeași soartă au avut Și Filistenii și-Amalec Și toți aceia care trec Ai lui Hadadezer, cel care, Părinte, pe Rehob, îl are, Și care fost-a împărat, Fiind la Țoba-nscăunat.

1 Cronici 4:42

Apoi, din fiii cei pe care, În lume, Simeon îi are, Cinci sute, spre Seir, plecară Și-n munte, ei se așezară. În fruntea lor, erau: Nearia, Pelatia și cu Refaia, Și Uziel. Toți acești fii Au fost ai lui Ișei copii.

1 Cronici 4:43

În drumul lor, au întâlnit Oameni de neam Amalecit, Pe care-apoi i-au alungat Și-n locul lor s-au așezat, Iar până astăzi se vădesc Că tot acolo locuiesc.

Esdra 9:14

E cuvenit ca să călcăm Porunca Ta și să cătăm, Cu cei pe care îi găsim În țară, să ne încuscrim? N-ar izbucni a Ta mânie? Ea, peste noi, n-are să vie? Nu va fi oare, nimicită Și rămășița izbăvită Care acum, ajuns-a iară, Să se întoarcă-n a sa țară?

Iov 18:17

Îi va pieri, și amintirea Numelui său va să dispară Din ulițe, când o să moară.

Iov 19:23

Oh! Mult vreau ca vorbele zise De mine-aici, să fie scrise Și într-o carte adunate;

Psalmi 9:6

S-au dus vrăjmașii, într-un ceas! Nici unul nu a mai rămas. Niște ruine doar mai sânt, Împrăștiate pe pământ

Exodul 12:14

Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.

Exodul 13:9

Un semn, pe mână să îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.

Exodul 17:13

Iar Iosua a biruit Pe Amelec și-a nimicit, Atunci, întreg poporul lui.

Exodul 24:4

Moise, tot ceea ce i-a zis Domnul, pe munte-atunci, a scris. Apoi, în zori, când s-a trezit, El, un altar, a întocmit, Chiar lângă poala muntelui. A așezat, în jurul lui, Douăsprezece pietre. Ele – Adică pietrele acele – Reprezentau în acest fel, Întreg neamul lui Israel. Moise a vrut, atunci, să fie O piatră, pentru-o seminție.

Exodul 32:33

Atuncea, Dumnezeu a zis: „Pe cel ce a păcătuit, Eu îl voi șterge, negreșit, Din cartea Mea! Tu pleacă dar,

Exodul 34:27

Domnul, atunci când a sfârșit, Lui Moise, El i-a poruncit: „Să scrii tot ceea ce ți-am spus, Căci legământul Meu e pus Și-ntemeiat pe-aste cuvinte. Eu am să-nchei – să iei aminte! – Cu tine și cu Israel, Acuma, legământu-acel!”

Proverbe 10:7

Omul care-i neprihănit, Are să fie pomenit Mereu, căci binecuvântată E amintirea lui; uitată E pomenirea celui rău, Căci și el și numele său Vor putrezi. Acela care

Ieremia 30:2

Astă poruncă mi-a adus: „Cuvintele ce ți le-am spus, Le scrie într-o carte-ndată!”

Ieremia 36:2

„Un sul de carte ia și scrie Tot ceea ce ți-am spus Eu ție Și-i privitor la Israel, La Iuda, iar apoi – la fel – La neamurile despre care Eu ți-am vorbit fără-ncetare. Să scrii tot ce ai auzit, Din ziua-n care am ieșit De prima dată-n al tău drum Și ți-am vorbit până acum!

Numeri 24:20

Balaam, în juru-i, s-a uitat. Pe-Abimelec, el l-a zărit Și iată ce i-a prorocit: „Abimelec este cel care E – dintre neamuri – cel mai mare. El este-ntâiul, negreșit; Dar într-o zi, e nimicit.”

Numeri 33:2

Cărările ce le-au bătut, Moise-ntr-o carte le-a trecut. El a scris drumul, pas cu pas, De la popas, la alt popas, Așa cum Domnu-a poruncit. Iată dar, unde-a poposit Poporul, în călătorie:

Deuteronom 31:9

Moise, în urmă, a-nsemnat, Tot ceea ce a cuvântat. El a scris legea, după care A-ncredințat-o spre păstrare, Preoților – care erau Fii ai lui Levi și duceau, În mijlocul poporului, Chivotul legământului – Și tuturor bătrânilor Din al lui Israel popor.

Iosua 4:7

Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat Că apele s-au despicat, Pe când chivotul Domnului Intra-n valea Iordanului. Aceste pietre au menire, De a sluji drept amintire, Copiilor lui Israel.”

1 Samuel 15:18

Atunci când Domnul te-a trimis La Amalec, astfel ți-a zis: „Să nimicești, de peste fire – Fără nici o deosebire – Pe-Amaleciți. Să faci război, Până-i vei nimici apoi.”

1 Samuel 30:1

David și cei ce-l însoțeau, Înspre Țiclag se îndreptau. Pe drum, trei zile au făcut; Când au ajuns, ei au văzut Că-n miazăzi au năvălit Amaleciții și-au lovit Țiclagu-n cale, pustiind Tot ce-ntâlneau și nimicind. Țiclagului, ei, foc, i-au dat

1 Samuel 30:17

David, în zori, a năvălit Și până-n seară i-a zdrobit. Doar patru sute au scăpat Căci, pe cămile, s-au urcat Și-n mare grabă au fugit. David nu i-a mai urmărit