Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 17:12 - Biblia în versuri 2014

12 Văzând că Moise e trudit, Cei doi care l-au însoțit, O piatră-n grabă, au luat Și-apoi, pe ea, l-au așezat. Aron și Hur îl sprijineau Și-ntinse, brațele-i țineau, Iar Moise-a stat, cu ele-n sus, Până când soarele-a apus;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Când mâinile lui Moise au obosit, au luat o piatră și au pus-o sub el, iar el s-a așezat pe ea. Apoi Aaron și Hur i-au sprijinit mâinile, unul de-o parte, iar altul de cealaltă parte. Și, astfel, mâinile lui au rămas întinse până la apusul soarelui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 După un timp, mâinile lui Moise au obosit. Atunci Aaron și Hur au luat o piatră și l-au așezat pe ea. Apoi au început să îi sprijine mâinile, stând unul într-o parte și altul în cealaltă parte. Astfel, mâinile lui Moise au rămas ridicate până la apusul soarelui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Mâinile lui Moise s-au îngreunat; ei au luat o piatră, au pus-o sub el iar el s-a așezat pe ea. Iar Aaròn și Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte și altul de cealaltă; și mâinile lui au rămas stabile până la apusul soarelui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, și el a șezut pe ea. Aaron și Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte, iar altul de alta, și mâinile lui au rămas întinse până la asfințitul soarelui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și mâinile lui Moise erau grele; și au luat o piatră și au pus‐o sub el și a șezut deasupra. Și Aaron și Hur îi țineau mâinile, unul de o parte și altul de alta și mâinile lui au stătut tari până la apusul soarelui.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 17:12
15 Mawu Ofanana  

Învârte sulița de-ndată, Și-azvârle cu a Ta săgeată Către prigonitorii mei Și izbăvește-mă de ei, Spunându-i sufletului meu: „Află că mântuirea-s Eu!”


Când mâna și-o ridica el, Era mai tare Israel. Când brațele își cobora, Mai tare Amelec era.


Iar Iosua a biruit Pe Amelec și-a nimicit, Atunci, întreg poporul lui.


Către bătrâni, a cuvântat: „În acest loc, rămâneți voi Până ne-ntoarcem înapoi. Aron și Hur vor rămânea Aici, iar dacă veți avea Neînțelegeri între voi, Duceți-va la ei apoi.”


„Vă întăriți voi, mâini slăbite, Care sunteți slăbănogite! Vă întăriți genunchi! Tari stați, Voi cei care vă clătinați!


Voi înșivă puteți apoi, Ca să ne ajutați, pe noi, Cu rugăciunile – dragi frați – Pe care o să le-nălțați, Căci noi primit-am îndurare, Prin rugile acelea care, De cei mai mulți, au fost făcute, Spre a fi ele prefăcute Într-un prilej, prin cari, voim, Lui Dumnezeu, să-I mulțumim.”


Prin Duhul, vă îndemn ca voi Să faceți rugăciuni apoi, Precum și cereri, negreșit. Vreau să vegheați, necontenit, La ce v-am spus și căutați, Ca pentru sfinți, să vă rugați.


Lucrul acesta – bine știu – Se va întoarce, mai târziu, Spre mântuirea mea apoi, Prin rugile pe care voi Le înălțați, neîncetat, Și-apoi prin ajutorul dat, De Duhul lui Hristos Iisus.


În rugăciune, stăruiți, Vegheați în ea și mulțumiți.


Acuma, fraților, și voi Rugați-vă dar, pentru noi.


De-aceea, să vă întăriți Genunchii ce vă sunt slăbiți; De-asemeni, trebuie-ntărite Și mâinile ce-s obosite.


S-o cereți doar, cu stăruință, Să arătați multă credință Și nu cumva să vă-ndoiți. Cel care se-ndoiește, știți, Că seamănă cu valul mării, Purtat spre necuprinsul zării, De vântul care s-a iscat Și-l tulbură, neîncetat.


Iosua și-a ținut întins Brațul cu sulița-nadins, Până când cei ce-au locuit În Ai, cu toții, au pierit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa