Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 15:8 - Biblia în versuri 2014

8 Apa a fost învolburată, A Tale nări când au suflat: S-a-ngrămădit, s-a ridicat Și ca un zid – de netrecut – Talazurile s-au făcut. Valuri, apoi, în largul zării, S-au închegat, pe-ntinsul mării.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 La suflarea nărilor Tale, apele s-au adunat, puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid, adâncurile s-au închegat în inima mării.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 La suflarea nărilor Tale, s-au adunat apele. Cantități mari de ape s-au ridicat ca un zid. Apele de la mare adâncime s-au închegat în mijlocul mării.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 La suflarea nărilor tale, s-au ridicat apele, au stat talazurile ca un zid și s-au închegat adâncurile în inima mării.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid Și s-au închegat valurile în mijlocul mării.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și la suflarea nărilor tale apele s‐au îngrămădit, șivoaiele s‐au ridicat zid. Adâncurile s‐au închegat în inima mării.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 15:8
13 Mawu Ofanana  

Prin ceea ce El a făcut, Străfundul mării s-a văzut, Iar temeliile menite Să țină lumea, dezvelite Au fost, de cearta Domnului Și de suflarea nării Lui.


Prinși de suflarea Domnului, Sub arșița mâniei Lui, Cei răi – cu toți – sunt nimiciți!


El, în morman, îngrămădește Și apele acelea care Se află adunate-n mare. Adâncurile le adună Ca în cămări El să le pună.


Marea a despicat-o El, Un drum făcându-le astfel, Iar apele s-au adunat Și ca un zid în jur le-au stat.


În schimb, Israel a trecut, Prin mare, ca și pe uscat, În timp ce apele au stat Ca și un zid, lângă popor, La dreapta și la stânga lor.


Vor fi făcute cu dreptate. Săracii țării au să cate Dreptatea Lui. Cei oropsiți Și cei ce sunt nenorociți, Neprihănire-o să găsească În tot ce o să hotărască. De-al Său cuvânt va fi lovit Întreg pământul, negreșit, Și-n urmă, cu a Lui suflare, Va nimici pe-acela care A fi om rău se dovedește.


Un duh în el, cari – mai apoi – Are să-l facă să pornească, Spre țara lui. O să primească, O veste și are să piară De sabie, în a lui țară.”


Tremură munții cu putere Și saltă la a Ta vedere, Iar râurile năvălesc. Valuri se iscă și țâșnesc Din mijlocul adâncului Care-și ridică glasul lui.


Pe caii Tăi, Tu Te-ai urcat Și-alergi pe spuma apelor Și peste apa mărilor.


Atuncea, se va fi ivit Cel care e Nelegiuit, Iar Domnul nost’, Hristos Iisus, Venit din înălțimi, de sus, Are ca să îi iasă-n cale Și, cu suflarea gurii Sale, Pe loc, are să-l nimicească Și, astfel, o să-l prăpădească, De-ndată, la a Sa venire.


Când preoții au să pătrundă, Cu talpa, în a apei undă, Purtând chivotul Domnului – Al Domnului pământului – Iordanul vă va face drum, Prin albie. Veți vedea cum, Apele lui învolburate, În două, fi-vor despicate, Iar apele de sus vor sta, Grămadă, și vor aștepta.”


Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa