Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 15:6 - Biblia în versuri 2014

6 Iar dreapta Ta și-a arătat, Doamne, tăria. I-a zdrobit Pe toți vrăjmașii, negreșit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Dreapta Ta, Doamne, este măreață în putere, dreapta Ta, Doamne, l-a zdrobit pe dușman.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Doamne, dreapta Ta are o excepțională forță. Această dreaptă a Ta, Doamne, i-a distrus pe dușmani.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat prin putere; dreapta ta, Doamne, l-a doborât pe dușman.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Dreapta Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria; Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Dreapta ta, Doamne, este slăvită în putere; dreapta ta, Doamne, a sfărâmat în bucăți pe vrăjmaș.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 15:6
27 Mawu Ofanana  

Arată-mi Doamne – nu mai sta – Acuma, bunătatea Ta Cea minunată și cea mare, Căci Tu îi scapi pe-aceia care La Tine s-au adăpostit, Și izbăvire-ai dăruit – Prin a Ta dreaptă – tuturor, Față de toți dușmanii lor!


Asemeni vaselor de lut Ce-au fost de un olar lucrate, Cu un toiag din fier făcut, Tu le vei sfărâma pe toate.”


„Cine e Cel, astfel, chemat? Cine este Acel pe care, Drept Împărat, slava Îl are?” Domnul Cel tare, negreșit, Viteaz în lupte dovedit.


Nu prin puterea sabiei Ce o aveau, ajuns-au ei În țară de-a fi stăpânit. Nu al lor braț i-a mântuit, Ci doar lumina Feței Tale Și dreapta Ta, care – pe cale – I-a însoțit neîncetat, Căci dragoste le-ai arătat.


O, Doamne, Tu ești Dumnezeu Și Tu ești Împăratul meu: Dă o poruncă, peste fire, Pentru-a lui Iacov izbăvire!


Pentru-a putea fi izbăviți Cei care Îți sunt prea iubiți, Prin dreapta Ta, Tu scapă-ne Degrabă, și ascultă-ne!


De ce Îți tragi dreapta-napoi? Ridic-o, să-i zdrobești apoi!


Atunci îmi zic în gândul meu: „Lucrul pentru cari sufăr eu, E că dreptatea cea pe care Cel Prea Înalt veșnic o are, Aceeași nu se mai arată, Precum fusese altădată…”


Apoi, dreptatea Ta vestită – Și judecata – temelie Sunt pentru-al Tău jilț de domnie. Mereu, la Tine sunt aflate Credincioșie, bunătate.


Un cântec nou, să căutați, Lui Dumnezeu să-I înălțați, Pentru că El – cum e știut – Mereu, minuni doar, a făcut, Căci al Său braț L-a ajutat.


Cine e – între dumnezei – Asemeni Ție, Doamne? Cine E minunat – la fel ca Tine – Precum ești Tu-n sfințenia Ta? Și cine se va arăta Ca Tine-n fapte, de bogat, Cari demne sunt de lăudat? Ca Tine, cine e, în stare, Minuni, ca să mai facă, oare?


Când dreapta Ta, Tu Ți-ai întins, Pământu-ndată i-a cuprins – Și i-a-nghițit – într-o clipită.


Cu toți vor fi înspăimântați – De teamă, fi-vor apucați. Văzându-Ți măreția Ta, Muți – ca o piatră – ei vor sta, Până va trece-al Tău popor, Pe care, Tu, biruitor, Ție Ți l-ai răscumpărat.


Moise, pe larg, i-a povestit, Lui Ietro, tot ce-a făptuit Domnul, contra Egiptului, Precum și-a Faraonului, Din pricina lui Israel. I-a spus, în urmă, și ce fel De suferințe-au îndurat, Pe drum, și-apoi cum i-a scăpat, De toate-acestea, Dumnezeu, Care i-a însoțit mereu.


Îmi voi întinde, peste el, Brațul, și voi lovi astfel, Egiptul, cu minuni pe care Am să le fac, fără-ncetare, Până când o să fiți lăsați, Din acea țară, să plecați.


Domnul, lui Moise i-a vorbit: „Iată că timpul a sosit Și vei vedea ce am să-i fac, Lui Faraon, după-al Meu plac: O mână tare-o să-l silească, Din țară, ca să izgonească Poporul. Da! Va fi silit Să-l lase, căci Eu am vorbit!”


Este zdrobit, cum e sfărmat Un vas care a fost făcut, De către un olar, din lut. Spart, fără milă, este el, Încât apoi, din vasu-acel Nu mai rămâne chiar nimic. Un ciob măcar, oricât de mic, Nu mai rămâne, ca să poți, Foc, dintr-o vatră, să mai scoți, Sau ca să mergi cu el în mână, Și să iei apă din fântână.”


Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?


Popoarele pământului Vedea-vor brațul Domnului – Vedea-vor brațul Său cel sfânt – Iar marginile de pământ Văd mântuirea cea pe care, Al nostru Dumnezeu o are.”


Unde-i Cel care îl veghea Pe Moise și-l povățuia Cu al Său braț tare, slăvit, Cu care ape-a despărțit În fața lor și-astfel, în lume, Să-Și poată face-un veșnic Nume?


Cu toții fi-vor adunați – De-a valma și-apoi sfărâmați. Fii și părinți – se va vedea – Aceeași soartă vor avea. Nu le voi da nici o cruțare, Căci nu am milă și-ndurare. În nici un fel nu Mă opresc, Până când nu îi nimicesc.”


Să nu ne lași, ca ispitiți, Să fim, ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește, Căci a Ta e împărățirea, Slava, puterea și mărirea. Toate, doar Ție-Ți aparțin, În vecii vecilor. Amin!”


El are să le cârmuiască, Cu un toiag de fier, cu care, La va zdrobi, pe fiecare, Asemeni vasului de lut, De către un olar făcut. Putere-i dau, cum am și Eu Putere, de la Tatăl Meu.


Cei cari sunt ai lui Dumnezeu Vrăjmași, vor tremura mereu, Căci din înaltul cerului, Va arunca tunetul Lui, Asupra lor. Vor fi chemate – În fața Lui – și judecate Chiar și acelea care sânt Margini, pentru acest pământ. Putere, El a revărsat, Mereu, peste-al Său împărat Și-apoi a Unsului tărie ‘Nălțată-n veci, are să fie.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa