Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 15:17 - Biblia în versuri 2014

17 Apoi, îl vei fi așezat, Pe al Tău munte, căci va sta, Mereu, în moștenirea Ta, Pe-un loc pe care l-ai găsit Că este cel mai potrivit Pentru al Tău locaș. Va sta, La Templul pe cari mâna Ta, O Doamne, l-a întemeiat!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Tu îi vei aduce și-i vei planta pe muntele moștenirii Tale, Locul șederii Tale, pe care Tu, Doamne, l-ai făcut, Sfântul Lăcaș, Stăpâne, pe care mâinile Tale l-au întemeiat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Tu îl vei aduce și îl vei planta pe muntele moștenirii Tale. Acela este teritoriul pe care Tu, Iahve, Ți l-ai pregătit ca locuință; și el va fi locul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au făcut.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Tu îi vei duce și-i vei sădi pe muntele moștenirii tale, locul în care locuiești, pe care l-ai făcut tu, Doamne, un sanctuar, Doamne, pe care l-au întemeiat mâinile tale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Tu îi vei aduce și-i vei așeza pe muntele moștenirii Tale, În locul pe care Ți l-ai pregătit ca locaș, Doamne, La Templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Tu îi vei duce și îi vei sădi pe muntele moștenirii tale, locul pe care l‐ai făcut, locuința ta, Doamne, locașul sfințit, Stăpâne, pe care mâinile tale l‐au așezat.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 15:17
24 Mawu Ofanana  

Un loc anume, am dat Eu, Pentru întreg poporul Meu. În locu-acela, l-am sădit, Căci Eu – acolo – am dorit, Netulburat, ca să trăiască, Și nimeni să nu-l necăjească, Așa cum țineți bine minte, Că se-ntâmpla, mai înainte,


Acuma, eu Ți-am căutat Un loc și-apoi am ridicat O casă cari, a Ta, să fie, Unde să stai Tu, pe vecie!”


În Iuda, Domnul Își găsise Un loc anume, pe pământ, Pentru locașul Său cel sfânt. Stăpân ajunse Domnu-astfel, Peste întregul Israel.


„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:


Cu mâna Ta, ai izgonit Neamuri și-n urmă ai lovit Popoarele, căci i-ai adus Pe-ai noști’ părinți pe cari i-ai pus În locul lor. Ne-ai sprijinit Părinții și i-ai răsădit În astă țară minunată, După promisiunea dată.


Oare de ce îl pizmuiți Pe muntele lui Dumnezeu, Ales fiind spre-a fi mereu, Locaș împărătesc? Se știe Că Domnul, pentru veșnicie, În el are să locuiască Și are să împărățească.


Cortu-n Salem Și-l are El Și-n muntele Sionului Se află locuința Lui.


Să ocrotești, necontenit, Ceea ce dreapta Ți-a sădit, Și pe fecioru-ales de Tine!


Doamne, o vie ai luat Tu, din Egipt. Ai alungat Neamuri, iar via dobândită, Pe-al lor pământ a fost sădită.


Prin îndurarea Ta vădită, Poporul l-ai călăuzit Și astfel, Tu l-ai izbăvit. Puterea Ta-l poartă pe-o cale Spre-un loc ce-i al sfințeniei Tale, Pe cari, anume, l-ai gătit.


„Un înger îți trimit acum, Cari te va ocroti pe drum. ‘Naintea ta, o să pășească Și are ca să te păzească, Mereu, s-ajungi nevătămat, La locul care-ți este dat, Cari pentru tine-i pregătit.


Un sfânt locaș, să-Mi faci apoi, Căci locui-voi între voi.


Și, la popor, te-ntoarce iar, Pentru că el trebuie dus, Acolo unde Eu ți-am spus. De-acuma, înaintea ta, Îngerul Meu, mereu, va sta. ‘Nainte-ți, el o să pășească, Însă când are să sosească Ceasul, ziua de răzbunare, Îi voi lovi, pe fiecare, Pentru păcatul săvârșit.”


Eu te sădisem, înadins, Ca pe o vie minunată, Dintr-un soi bun. Cum, dintr-odată, Din vie bună, ai putut, Sălbatic să te fi făcut?


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”


Atunci, am să Mă bucur Eu, Să le fac bine tot mereu, Și-am să-i sădesc cu-adevărat, În țara cere li s-a dat Și-apoi, din tot sufletul Meu, Am să îi ocrotesc mereu.”


Cu ei, un legământ voi face. Va fi un legământ de pace, Care făcut are să fie Să dăinuiască pe vecie. În urmă, am să îi sădesc Și astfel am să-i înmulțesc, Iar sfântul Meu locaș, apoi, În al lor mijloc pune-l-voi, Căci între ei, el o să fie Pus ca să stea pe veșnicie.


Și neamurile au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie. Vor ști cu toți că Eu sunt Cel Cari îl sfințesc pe Israel, Căci sfântul Meu locaș, apoi, În al lor mijloc pune-l-voi.”


Cei doi, pe munte, așadar, Chema-vor neamurile toate, Aducând jertfe, de dreptate. Ei sunt cei care au să știe Să sugă-a mării bogăție; Comorile-n nisip pitite, De-asemeni, le sunt dăruite.”


Dacă priviți ca necurată, Țara care vă este dată, Treceți în țara Domnului, Unde e locuința Lui. Veniți la noi ca, așezați Să fiți, printre ai voștri frați! Vrem ca să nu vă despărțiți De noi! Să nu vă răzvrătiți Față de Domnul, după care Să ridicați alte altare, Afară de altarul Lui, Stârnind mânia Domnului!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa