Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 15:15 - Biblia în versuri 2014

15 Vor fi cei, în Edom, aflați. Vor fi cuprinși de-un tremur mare Războinicii pe cari îi are Moabul. Cei ce locuiesc, Astăzi, în Canaan, simțesc Cum de la inimă le vine Un rău ce-i face să leșine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Atunci căpeteniile Edomului se vor îngrozi; un cutremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului. Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Conducătorii Edomului se vor teme. Vor fi afectați de tremur toți conducătorii Moabului. Toți locuitorii Canaanului se vor topi de frică.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Atunci s-au îngrozit căpeteniile din Edóm, pe puternicii din Moáb i-a cuprins tremurul; s-au înmuiat toți locuitorii din Canaán.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Se înspăimântă căpeteniile Edomului Și un tremur apucă pe războinicii lui Moab. Toți locuitorii Canaanului leșină de la inimă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Atunci domnitorii Edomului au încremenit, cutremurul a apucat pe puternicii Moabului; toți locuitorii Canaanului sunt topiți.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 15:15
24 Mawu Ofanana  

Din seminții ce se iviră Din fiii lui Esau, ieșiră Și comandanți. Din Elifaz: Teman, Omar, Țefo, Chenaz,


Core, Gaetam, Amelec; Drept căpitani, aceștia trec De Ada fost-au zămisliți, Și, în Edom, sunt răspândiți.


Al căpitanilor șirag – Esau fusese tatăl lor – După ținut și neamul lor, Urmează-acum: la început, Timna e cel ce-a apărut.


Atunci, cel mai viteaz – cel care Chiar inimă de leu, de are – Înspăimântat are să fie, Pentru că Israelul știe Cât de viteaz e tatăl tău Și cei care-s în jurul său.


Către cetate au privit, Dar s-au temut și au fugit.


Cum este fumul dus de vânt, Tu-i risipești pe cei ce-Ți sânt Vrăjmași. Cum se topește-n foc Ceara, pier și cei răi, pe loc, Din fața Domnului. Dar cei


De-aceea, mâinile slăbesc, Iar inimile se topesc.


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Egipt, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. Iată că Domnul călărește Pe un nor iute și sosește În al Egiptului ținut. Înspăimântați, când L-au văzut, Toți idolii Egiptului Au tremurat în fața Lui, Iar Egiptenii – dintr-odată – Și-au simțit inima-nmuiată.


Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Damascului: „Hamatul și Arpadul, pline, Ajuns-au de mare rușine. Rușinea e pe a lor față Și în obraji le-a pus roșeață, Pentru că ele au aflat O veste rea ce le-a speriat, Iar frica lor e-atât de mare, Astfel încât nici un leac n-are. Ca marea cea dezlănțuită, Nu poate ea fi potolită.


De te vor întreba: „Ce este?”, Tu spune-le: „Vine o veste…” Atuncea când va veni ea, Să știți că, parte, vor avea, De spaimă, inimile toate. Din suflete, nu vă veți scoate Mâhnirea ce vă va cuprinde. Mâinile vor începe-a prinde Să tremure și să slăbească. Genunchii au să se topească Asemeni apei, negreșit. „Iată că vine! A sosit!” – Zice Acel care mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Iată că este jefuită, Stoarsă de tot și pustiită! Mâhnită-n inimă era; Genunchi-i prind a tremura, Coapsele sufăr îndoit, Iar fețele-au îngălbenit.


Peste pământ, privirea-I zboară Și doar din ochi El îl măsoară. Popoarele pământului Tremură înaintea Lui. Sunt sfărâmați veșnicii munți, Iar ale dealurilor frunți Se pleacă-n fața Domnului. Cărările pașilor Lui, Veșnice-a fi se dovedesc.


De groază pline, se zăresc Corturi din Etiopia; Speriate sunt, de-asemenea, Colibele cele pe care Țara lui Madian le are.


Poporului lui Israel, Să îi vorbești, în acest fel: „Veți trece pe la ai voști’ frați, Care-n Seir sunt așezați – Copiii lui Esau, ei sânt. Când treceți prin al lor pământ, Să vă păziți bine apoi, Chiar dacă ei se tem de voi.


Mai marii oștii să mai spună, Poporului care se-adună: „Cei cari, cu frică, se simțesc Și slabi de inimi se vădesc, Să nu mai vină la război! Să plece-acasă înapoi, Să nu-nmoaie, prin teama lor, Și inimile fraților.”


Ce-au fost cu mine – frații mei – Care la drum m-au însoțit, Prin felu-n care au vorbit, Pe oameni i-au înspăimântat Și-ale lor inimi le-au tăiat. Eu însă L-am urmat, mereu, Pe Domnul Dumnezeul meu.


De când, acestea, le-am aflat, Inima noastră s-a tăiat. S-a dus toată nădejdea noastră – S-a spulberat, în fața voastră – Căci știm că Domnul vost’, mereu, E-adevăratul Dumnezeu În ceruri sus și pe pământ. Alții, asemeni Lui, nu sânt.


Lui Iosua, cei doi i-au zis: „Am fost, așa cum ne-ai trimis, Și-ntr-adevăr, noi am văzut Precum că Domnul a făcut Ca astă țară minunată, În mână, să ne fie dată, Căci toți locuitorii țării – Cât vezi cu ochi-n largul zării – Cuprinși de spaimă-au tremurat, În fața noastră, ne-ncetat.”


„Eu știu că Domnul e Cel care V-a dat această țară mare. Pe toți, acum, ne-a apucat Groaza de voi și ne-ncetat, Toți oamenii din țara noastră, Vor tremura, în fața voastră.


Când cei care împărățeau Peste-Amoriții, cari se-aflau Peste Iordan, spre asfințit – Și tot poporul Canaanit De lângă mare – au aflat Precum că Domnul a secat Atunci, apa Iordanului Pentru ca tot poporul Lui, Să poată trece liniștit, Tăiați, în inimi, s-au simțit Și îngroziți au fost astfel, De oamenii lui Israel.


Saul la Ghibea se găsea, Și-n jur, mai multe străji, avea. Străjile sale au văzut Tot ceea ce s-a petrecut: Văzut-au oamenii speriați, Cum alergau înspăimântați, Fără a ști unde aleargă, Sau încotro vor ca să meargă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa