Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 15:14 - Biblia în versuri 2014

14 Curând afla-vor, negreșit – Aceste lucruri minunate – Popoarele. Cutremurate, Atuncea, ele au să fie Și-o mare groază va să vie Pe Filisteni. Înspăimântați

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Popoarele vor auzi și vor tremura; îi va apuca groaza pe locuitorii Filistiei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Popoarele vor începe să tremure când vor auzi (ce s-a întâmplat). Locuitorii Filistiei se vor cutremura.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Au auzit popoarele și s-au cutremurat; groaza i-a cuprins pe locuitorii din Filisteea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Popoarele vor afla lucrul acesta și se vor cutremura: Apucă groaza pe filisteni,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Popoarele au auzit, au tremurat; a apucat groaza pe locuitorii Filistiei.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 15:14
20 Mawu Ofanana  

Faima lui David a sporit Și-n țară, ea s-a răspândit, Căci printre neamuri, de temut, Domnul, atuncea, l-a făcut.


I-a apucat un tremur mare, Ca și durerile pe care Doar o femeie le simțește, În clipa-n care zămislește.


Fugit-au toți, înspăimântați, De parcă sunt, de vânt, luați, De vântul care s-a pornit Să bată dinspre răsărit, Sfărâmând corăbiile care, Din Tarsis, au plecat pe mare.


„Nu te mai bucura, de zor, Țară a Filistenilor Pentru că frânt s-a dovedit Toiagul care te-a lovit, Căci din a șarpelui tulpină, Un basilic are să vină, Al cărui rod, îngrozitor, E un balaur zburător.


Gemeți voi porți, înspăimântate! Bocește-te și tu, cetate! Țară a Filistenilor, Cutremură-te! Căci un nor De fum – iată-l – acuma vine, Din miazănoapte, peste tine, Iar șirurile cele-ntinse, Ale vrăjmașului, sunt strânse.”


În al Egiptului ținut – Când se va ști că a căzut Cetatea Tirului – de-ndat’ Toți vor fi prinși de tremurat,


„Am să mâhnesc multe popoare Care se află, azi, sub soare, Atunci când le voi da de știre Că a venit a ta pieire. Pe neamuri, am să le vestesc Și vestea am s-o răspândesc În țări de care nu știai, Pe care nu le cunoșteai.


Peste pământ, privirea-I zboară Și doar din ochi El îl măsoară. Popoarele pământului Tremură înaintea Lui. Sunt sfărâmați veșnicii munți, Iar ale dealurilor frunți Se pleacă-n fața Domnului. Cărările pașilor Lui, Veșnice-a fi se dovedesc.


De groază pline, se zăresc Corturi din Etiopia; Speriate sunt, de-asemenea, Colibele cele pe care Țara lui Madian le are.


Și au să spună tuturor, Ce a pățit acest popor. Ei, Doamne, știu cum că Tu ești Cu-acest popor – că Te găsești În mijlocul poporului – Și că Tu Te-ai arătat lui, În chip văzut de toți, mereu. Ei știu că al lui Dumnezeu Nor, peste el, s-a așezat, Și știu că Tu l-ai îndrumat, Mergând chiar Tu, în stâlp de nor, În fața-ntregului popor, Iar noaptea, printr-un stâlp de foc, Ai însemnat Tu, al Tău loc.


El, la Balaam al lui Beor, Care atunci sta la Petor – Chiar lângă Râul Eufrat – A repezit soli, de îndat’. Solii pe care i-a trimis, Către Balaam astfel au zis: „Din țara Egiptenilor, Acum, ieșit-a un popor Și-n fața mea s-a așezat.


De azi – de-acuma înainte – Eu seamăn groază – ia aminte – Între popoarele pe care, Acest pământ, sub cer, le are. Această groază se va-ntinde Și-o frică mare-i va cuprinde; De teama ta, vor auzi Și-o frică mare-i va-ngrozi.”


Atuncea, s-a înspăimântat, Căci Gabaonul, faimă, are Că este o cetate mare, Precum sunt cele-mpărătești. Puține-asemeni ei găsești, Și nici cetatea Ai nu are O suprafață-atât de mare. Cei care-n Gabaon ședeau, Viteji și ne-nfricați erau.


De când, acestea, le-am aflat, Inima noastră s-a tăiat. S-a dus toată nădejdea noastră – S-a spulberat, în fața voastră – Căci știm că Domnul vost’, mereu, E-adevăratul Dumnezeu În ceruri sus și pe pământ. Alții, asemeni Lui, nu sânt.


Ei au răspuns: „Am auzit Tot ceea ce a poruncit Domnul și Dumnezeul tău, Vorbind cu Moise, robul Său. În felu-acesta am aflat Precum că vouă vă e dat Acest ținut, să-l stăpâniți, Urmând să fie nimiciți Toți cei ce-n țară locuiesc. Când am văzut că se-mplinesc Aste cuvinte și-am aflat Că-n țară, voi ați și intrat, O mare frică ne-a cuprins, Îndată. Astfel, înadins Noi am lucrat așa cum știi, Ca să putem rămâne vii.


Ei au răspuns: „Robii tăi, iată, Vin dintr-o țară-ndepărtată, Căci auzit-au, tot mereu, De al tău Domn și Dumnezeu – De tot ceea ce a făcut În al Egiptului ținut,


Când au aflat lucrul acel, Toți Filistenii s-au temut, Pentru că ei chiar au crezut Precum că Dumnezeu venise, Dacă chivotul Lui sosise. Înspăimântați, au zis apoi: „De-acuma, este vai de noi!


Vai nouă! Cine oare poate – Pe noi – acum, a ne mai scoate Din mâna unor dumnezei Atât de tari? Noi știm că ei, Pe Egipteni, i-au pedepsit Și cu urgii mari, i-au lovit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa