Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 14:8 - Biblia în versuri 2014

8 Domnul, a Faraonului Inimă, iar, a împietrit, Și Faraon a urmărit Pe ai lui Israel copii. Însă ai lui Israel fii, Gata de luptă au ieșit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Domnul i-a împietrit inima lui Faraon, regele Egiptului, și astfel acesta i-a urmărit pe fiii lui Israel. În acest timp, fiii lui Israel mergeau înainte cu îndrăzneală.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Iahve a împietrit inima faraonului, regele Egiptului. Și astfel, acesta a început să îi urmărească pe israelieni. În acest timp, israelienii își continuau curajoși deplasarea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Domnul a împietrit inima lui Faraón, regele Egiptului, și el i-a urmărit pe fiii lui Israél. Și fiii lui Israél ieșiseră cu mâna ridicată.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieșiseră gata de luptă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și Domnul a învârtoșat inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și a urmărit pe copiii lui Israel. Și copiii lui Israel au ieșit cu mână ridicată.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 14:8
21 Mawu Ofanana  

În strigăte de bucurie Și chiote de veselie, Plecă al Domnului popor, Din țara Egiptenilor.


Căci mare-i bunătatea care Tu mi-o areți, fără-ncetare. Tu ești al meu izbăvitor, Din locuința morților.


Dar după voia Domnului, Inima Faraonului – Din nou acum – s-a împietrit Și astfel, nu s-a învoit Să-i lase – precum a promis – Să plece și de-aceea-a zis


Ceea ce fac acuma, ție, Un semn pe mână, să îți fie, Precum și-un semn de amintire, Cari fi-va sub a ta privire. Căci prin puterea mâinii Lui, Domnul, din al Egiptului Ținut, ne-a scos pe toți, afară, Și liberi, El ne-a făcut, iară.”


El, pe popor, l-a îndrumat Pe drumul care s-a-ndreptat Către pustie, hotărând Ocol a face, atingând Al Mării Roșii țărm astfel. Ieșind, fii lui Israel, Cari din Egipt au fost scăpați, Erau cu toții înarmați.


Un semn, pe mână să îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.


Grijă-ntre timp, Eu voi avea, Să împietresc inima lor – Inima Egiptenilor – Să-i fac să intre fiecare, După poporul Meu, în mare. Iar Faraon și oastea lui Vor face ca a Domnului Slavă, să fie cunoscută, Căci ea, atunci, va fi văzută.


Voi face, după planul Meu, Și împietri-voi așadar, Lui Faraon, inima, iar. El are să vă urmărească, Făcând atunci să se zărească Slava și măreția Mea, Ce în Egipt se va vedea; Toți cei de pe acest pământ, Vor ști că doar Eu, Domnul sânt.” Tot Israelul a făcut Așa precum i s-a cerut.


De-aceea, a luat cu el Care de luptă – șase sute. Toate aceste-au fost umplute Cu cei mai buni oșteni ai lui. Astfel, ale Egiptului Care de luptă, încărcate Cu luptători, au fost mânate Pe urmele poporului.


Vrăjmașu-a zis: „Îi urmăresc! Am să-i ajung și-am să-i lovesc Și mă voi răzbuna. Apoi, Împart și prada de război. Cu sabia am să-i lovesc, Cu mâna mea îi nimicesc!”


„Domnul i-a zis lui Moise-apoi: Când, în Egipt, vei fi-napoi, Ai grijă să înfăptuiești Minunile ce le primești, Pe care-n mână ți le pun. Să împlinești tot ce îți spun, În fața Faraonului. Am să-mpietresc inima lui, Iar el, pe-ai Mei, nu-i va lăsa, Să părăsească țara sa.


Domnul, lui Moise i-a vorbit: „Iată că timpul a sosit Și vei vedea ce am să-i fac, Lui Faraon, după-al Meu plac: O mână tare-o să-l silească, Din țară, ca să izgonească Poporul. Da! Va fi silit Să-l lase, căci Eu am vorbit!”


Domnul – așa cum a vorbit Întâi, cu Moise – i-a-mpietrit Inima iar, lui Faraon, Care, de Moise și Aron, Nu s-a lăsat înduplecat, Căci vorba nu le-a ascultat.


Inima lor, s-o împietrești Și-al Tău blestem să îl zvârlești, Asupra lor! A Ta mânie


Din al Egiptului ținut, Eu v-am luat și v-am făcut Liberi să fiți, pentru că Eu Vă voi fi Domn și Dumnezeu. Din jug, Eu v-am eliberat Și capul, vi l-am ridicat.”


Din Ramses, după cum se știe – Când luna-ntâi din an sosise Și-a cinsprezecea zi venise – Poporu-afară a ieșit. El era gata pregătit – În țara Egiptenilor – De luptă-n fața tuturor.


Știți că poporul Israel, Are un Dumnezeu; iar El, Pe-ai noști’ părinți doar, i-a chemat, Căci i-a ales, și-a ridicat, Acest norod, la cinste mare, De mult, în timpurile-n care Fost-a-n Egipt. Cu brațul Lui, Apoi, din a Egiptului Țară, i-a scos, într-un târziu.


Din mâna Egiptenilor, Domnul ne-a scos, prin brațu-I tare, Prin semne înfricoșătoare Și prin minuni nemaivăzute Ce doar de El pot fi făcute.


Dar de vrăjmașii lor Mi-e teamă, Căci vor veni – de bună seamă – Numai ocări, ca să rostească; Apoi, au să se amăgească, Spunâdu-și: „Tot ce am văzut, Prin mâna noastră, s-a făcut. Nu Dumnezeu le-a săvârșit, Ci brațul nostru întărit!”


Faptele-așa s-au petrecut, Pentru că Domnul a făcut Ca toate neamurile care Erau în țara ‘ceea mare, În inimă să se-mpietrească Și-apoi ele să se unească Să-i țină piept lui Israel. Ajuns-au nimicite-astfel, Așa cum Domnu-a poruncit, Când El, lui Moise, i-a vorbit.


Spre malul râului Chison, În urmă, să vă îndreptați Și tabăra să v-așezați. Eu, pe Sisera, către voi, Îl voi împinge mai apoi, Cu toate carele pe care Oștirea lui Iabin le are. În felu-acesta, iată, vreau, În mâna voastră, să îi dau.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa