31 Când Israelul a văzut Ceea ce Domnul a făcut – Ce braț puternic a-ndreptat Spre Egipteni – s-a-nspăimântat. Întreg poporul s-a temut Atunci, de Domnul. Au crezut, În El și-n Moise – robul Său – Fiind, cu toții, speriați rău.
31 Israel a văzut lucrarea măreață pe care a înfăptuit-o Domnul împotriva egiptenilor. Astfel, poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în slujitorul Său Moise.
31 Ei au văzut cât de spectaculos acționase Iahve împotriva egiptenilor. Atunci poporul s-a temut de Iahve și a crezut în El și în sclavul Său numit Moise.
31 Israél a văzut mâna puternică cu care lucrase Domnul împotriva egipténilor. Poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, slujitorul său.
31 Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.
31 Și Israel a văzut mâna cea tare pe care a arătat‐o Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s‐a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, robul său.
Când zorii zilei au venit, Întreg poporul a pornit Către Tecoua, pustiu care Se întindea în depărtare. Ieșind în față, Iosafat, Către popor a cuvântat: „Voi – cei din Iuda adunați – Cei în Ierusalim aflați, Nădejde să aveți mereu, În al nost’ Domn și Dumnezeu, Căci astfel fi-veți întăriți. Izbândă o să dobândiți, Crezând cuvântul Domnului, Rostit prin toți prorocii Lui.”
În al Egiptului ținut, Numai Tu Doamne ai văzut În ce necaz mare erau Părinții noști’, pe când trăiau. La Marea Roșie au stat Și către Tine au strigat, Iar Tu, atunci, i-ai auzit.
Domnul, lui Moise-i spuse: „Bine! Iată că voi veni la tine, Într-un nor gros învăluit Și voi putea fi auzit, De-acest popor, când îți vorbesc. Astfel, Eu am să-i întăresc – Căci Mă va auzi pe Mine – Încrederea ce-o are-n tine.” Moise i-a spus iar – Domnului – Cuvintele poporului.
Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.
Acea sămânță, dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Însă, prea mult, nu L-a ținut, Căci, rădăcini, nu a avut. Puțin, numai, L-a găzduit, Dar când ispita a venit, Îndată, el L-a și pierdut, Căci, în ispită, a căzut.
În acest fel, au început Minunile, ce le-a făcut Iisus, în Cana Galileea. Și-a arătat, în vremea ‘ceea, Slava, iar ucenicii Lui, Crezură-n Fiul omului.
Când aste lucruri a văzut, Chiar Simon însuși a crezut, Iar după ce-a fost botezat, Mereu, pe Filip, l-a urmat, Uimit de cele petrecute, De semnele ce-au fost făcute.
Cât despre Moise, ne-ndoios, „Găsit a fost el, credincios, În casele lui Dumnezeu”, Numai ca slugă, ca, mereu, Să poată face mărturie Despre ce va avea să fie, Deci, despre lucruri hărăzite Ca, mai târziu, a fi vestite.
Când s-au văzut înconjurați – Părinții voștri au strigat La Domnul. Eu i-am ascultat Și-un întuneric, între voi Și Egipteni, am pus apoi. Cu marea, i-am acoperit Pe Egipteni, și au pierit. Cu ochii voștri ați văzut Minunile ce le-am făcut. Apoi, o vreme a venit, Când, prin pustiu, ați rătăcit.
Atuncea, Domnul l-a-nălțat, Pe Iosua. L-a ridicat, Față de-ntregul Israel, Încât, toți s-au temut de el, Și-aceiași teamă, negreșit, Ca și lui Moise, i-au nutrit.
Pe toate-acestea, le-a făcut, Ca neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Să știe cum că Domnul are, Întotdeauna, brațul tare, Iar voi s-aveți teamă, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”
Încă puțin, voi să mai stați În acest loc și s-așteptați, Pentru că vreau a fi văzută Minunea ce va fi făcută De către Domnul Dumnezeu, Sub ochii voștri. Vă-ntreb eu:
Apoi, spre Domnul a strigat, Cu glas puternic, Samuel, Și chiar în ziua ‘ceea, El Trimis-a tunete și-apoi, Valuri de ploaie, în șuvoi. Când aste semne le-a văzut, Întreg poporul s-a temut De Domnul și de Samuel.