Exodul 14:29 - Biblia în versuri 2014

²⁹ În schimb, Israel a trecut, Prin mare, ca și pe uscat, În timp ce apele au stat Ca și un zid, lângă popor, La dreapta și la stânga lor.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁹ Însă fiii lui Israel au mers prin mijlocul mării ca pe uscat, apele făcându-se zid la dreapta și la stânga lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁹ Dar israelienii au mers prin mijlocul mării ca pe un teren permanent uscat, în timp ce apele se făcuseră zid în dreapta și în stânga lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁹ Dar fiii lui Israél au mers pe uscat prin mijlocul mării și apele le-au fost ca un zid la dreapta și la stânga lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁹ Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁹ Și copiii lui Israel au umblat pe uscat în mijlocul mării și apele le‐au fost un perete la dreapta și la stânga lor.

Exodul 14:29 Mawu Ofanana

2 Regi 2:8

Mantaua pe cari a purtat-o, Ilie și-a înfășurat-o, Făcând-o sul. El a venit, Cu ea, la râu, și a lovit În apele Iordanului. Acestea, înaintea lui, În două părți s-au despicat, Astfel încât, ca pe uscat, Trecut-au peste râu cei doi.

Neemia 9:11

Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit.

Psalmi 106:9

La Marea Roșie strigase Domnul, iar marea se uscase, Încât poporul a putut, Prin ea, în urmă, de-a trecut, Ca prin pustiu. El l-a scăpat,

Psalmi 136:13

Pe Cel cari brațul Și-a-nălțat Și-n Marea Roșie-a tăiat Cărare! Îndurarea Lui Ține în veacul veacului!

Psalmi 78:13

Marea a despicat-o El, Un drum făcându-le astfel, Iar apele s-au adunat Și ca un zid în jur le-au stat.

Exodul 14:22

Încât poporul a pășit, Prin albie, ca pe uscat. Israel a înaintat, În timp ce apele-l vegheau, Căci ca un zid se înălțau, La dreapta și la stânga lui.

Exodul 15:19

Toți caii Faraonului, Cu călăreți și-ale lui care, După ce au intrat în mare, Domnul – ca nimeni să nu scape – A pus ca ale mării ape Să-nghită totul, imediat, În hăul lor întunecat. În schimb, fiii lui Israel, Scăpați au fost, de la măcel, Căci ei, prin mare, au umblat La fel cum umbli pe uscat.”

Exodul 15:8

Apa a fost învolburată, A Tale nări când au suflat: S-a-ngrămădit, s-a ridicat Și ca un zid – de netrecut – Talazurile s-au făcut. Valuri, apoi, în largul zării, S-au închegat, pe-ntinsul mării.

Isaia 11:15

Limba de mare – cari aflată E în Egipt – va fi secată De către brațul Domnului. O să-Și ridice mâna Lui, Asupra Râului, să-l taie Apoi, în șapte mici pâraie, Pe care va putea poporul Ca să le treacă cu piciorul; Căci toți oamenii adunați Vor putea trece încălțati Prin ape, când are să taie Chiar Domnul, Râul, în pâraie.

Isaia 43:2

Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.

Isaia 51:10

Ori nu ești Tu Acela care Ai uscat apele din mare Și o cărare ai făcut, Pe cari, să treacă au putut Răscumpărații Tăi apoi?

Isaia 51:13

Încât să-L uiți pe Domnul care A-ntemeiat pământ și mare, Care – pe tine – te-a făcut Și cerurile le-a țesut? De ce să tremuri, îngrozit, În fața celui dovedit Că umblă să te asuprească, Voind ca să te nimicească? Unde-i mânia cea pe care, Asupritorul tău o are?

1 Corinteni 10:1

„Vreau ca să știți dar, fraților, Cum că părinții noști’, sub nor Erau atunci, și fiecare A fost trecut, apoi, prin mare.

Iosua 3:16

Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.