Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 14:28 - Biblia în versuri 2014

28 În acest fel, în largul zării, Al apei zid prăbușit, Iar valurile-au înghițit În hăul lor, toată oștirea. În ape, și-au găsit pieirea Și cal și călărețul lui, Și carele Egiptului. A Faraonului armată Fusese, astfel, înecată. Nimeni, să scape, n-a putut,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată armata lui Faraon, care intrase după ei în mijlocul mării. N-a mai rămas între ei nici măcar unul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Apele care s-au întors, au acoperit carele, călăreții și toată armata faraonului care venise după israelieni în mijlocul mării. Nici măcar unul nu a supraviețuit!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oștirea lui Faraón, care intraseră după ei în mare; și n-a rămas nici măcar unul dintre ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 Și apele s‐au întors și au acoperit carele și pe călăreții din toată oastea lui Faraon care intraseră după ei în mare; n‐a rămas niciunul din ei.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 14:28
16 Mawu Ofanana  

Cu Iosif, călăreți și care Mergeau. Alaiul era mare.


Pe valurile lor plutind,


Când Iuda, dealul, l-a suit Și spre pustie a privit, Doar trupuri moarte a văzut, Pe-al său întins, că au zăcut. Cei care-au vrut să-l nimicească Pe Iuda și să-i cucerească Țara, cu toții au pierit, Căci Dumnezeu i-a nimicit.


Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit.


Și erau în a lui Ham țară, Sau când speriați se îndreptară Spre Marea Roșie, mânați De-ai lor dușmani înverșunați.


Pe-Acela care l-a-nfruntat Pe Faraon și l-a-necat În Marea Roșie apoi, Cu ai săi oameni de război, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Cum, fără grijă, i-a dus El – Frică, să n-aibă Israel – Și cum în mare, au pierit Acei care i-au dușmănit.


Moise a spus atuncea: „Voi Să nu vă temeți de nimic! Pe loc rămâneți, căci vă zic: O să vedeți ce izbăvire, Domnul vă dă. Astă oștire, De care-acum speriați sunteți, Nicicând n-o să o mai vedeți,


Dar cu suflarea-Ți, ai suflat Și-n mare, el s-a înecat. Apa, pe toți, i-a înghițit. Ca plumbul, ei s-au prăbușit, În hăul de sub unda ei.


Toți caii Faraonului, Cu călăreți și-ale lui care, După ce au intrat în mare, Domnul – ca nimeni să nu scape – A pus ca ale mării ape Să-nghită totul, imediat, În hăul lor întunecat. În schimb, fiii lui Israel, Scăpați au fost, de la măcel, Căci ei, prin mare, au umblat La fel cum umbli pe uscat.”


Tu ai ieșit să-Ți mântuiești Poporul și să-l izbăvești Pe al Tău uns. Cu brațul Tău, Acoperișul celui rău Îl spulberi căci – din temelie Și pân’ la vârf – o să îi fie Zdrobită casa, negreșit. (Oprire)


Să recunoști – căci ai văzut – Ceea ce Domnul le-a făcut Oștirilor Egiptului, Ce le-a făcut cailor lui Și carelor ce le-a avut – Când, peste toate, a trecut Apele mării Roșii care Au înghițit orice suflare –


Prin marea Roșie, poporul Putut-a trece, cu piciorul, Tot prin credință, și-a umblat, Prin ea, la fel ca pe uscat; Iar Egiptenii cari veneau Din spate și îi urmăreau Cu furie, dezlănțuiți, De ape fost-au înghițiți.


Barac și-ai să-i a urmărit Oștirea lui Sisera-apoi, Și au împins-o înapoi, La Haroșet-Goim, lovind-o Cu sabia și nimicind-o.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa