Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 14:27 - Biblia în versuri 2014

27 Moise, îndată și-a întins – Înspre al apelor cuprins – Brațul, iar malul apelor S-a prăbușit. În matca lor, Ele – din nou – s-au așezat Și în adânc au îngropat Poporul Egiptenilor. A încercat, din calea lor, Să fugă oastea, îngrozită, Însă ea fost-a nimicită, De Domnul, în mijlocul mării.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Moise și-a întins mâna spre mare și, înspre dimineață, marea a revenit la adâncimea ei. În timp ce egiptenii fugeau din calea ei, Domnul i-a năpustit pe aceștia în mijlocul mării.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Moise și-a întins mâna spre mare; și până dimineața, marea și-a revenit la starea ei inițială. În timp ce egiptenii fugeau de apele ei care reveneau, Iahve i-a aruncat cu forță în mijlocul mării.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Moise și-a întins mâna asupra mării și spre dimineață marea s-a întors la locul ei; și egipténii fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe egipténi în mijlocul mării.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineață, marea și-a luat iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit pe egipteni în mijlocul mării.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și Moise și‐a întins mâna peste mare și marea s‐a întors la puterea ei spre ziuă și egiptenii au fugit înaintea ei. Și Domnul a scuturat pe egipteni în mijlocul mării.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 14:27
12 Mawu Ofanana  

Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit.


Apele mări-i înghițiră Pe cei care îl urmăriră, Încât nici unul n-a scăpat, Căci valurile i-a-nnecat.


Pe-Acela care l-a-nfruntat Pe Faraon și l-a-necat În Marea Roșie apoi, Cu ai săi oameni de război, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Cum, fără grijă, i-a dus El – Frică, să n-aibă Israel – Și cum în mare, au pierit Acei care i-au dușmănit.


Domnul oștiri-o să pornească Și biciul o să-Și învârtească, Lovindu-l pe Asirian, Cum l-a lovit pe Madian – La stânca din Oreb – căci iată, Își va mai ridica o dată Toiagul Său, în largul zării, Peste întreg cuprinsul mării, Așa după cum – în trecut – Și în Egipt a mai făcut.


Să recunoști – căci ai văzut – Ceea ce Domnul le-a făcut Oștirilor Egiptului, Ce le-a făcut cailor lui Și carelor ce le-a avut – Când, peste toate, a trecut Apele mării Roșii care Au înghițit orice suflare –


Prin marea Roșie, poporul Putut-a trece, cu piciorul, Tot prin credință, și-a umblat, Prin ea, la fel ca pe uscat; Iar Egiptenii cari veneau Din spate și îi urmăreau Cu furie, dezlănțuiți, De ape fost-au înghițiți.


Când s-au văzut înconjurați – Părinții voștri au strigat La Domnul. Eu i-am ascultat Și-un întuneric, între voi Și Egipteni, am pus apoi. Cu marea, i-am acoperit Pe Egipteni, și au pierit. Cu ochii voștri ați văzut Minunile ce le-am făcut. Apoi, o vreme a venit, Când, prin pustiu, ați rătăcit.


Iar ei, îndată, au plecat. Când preoții care-au cărat Chivotul legământului, Din albia Iordanului, Pe a ei margine-au pășit, Apele toate-au revenit, Așa cum fost-au la-nceput, Și peste maluri au trecut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa