Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 14:25 - Biblia în versuri 2014

25 El a făcut de le-a sărit Roțile carelor, de-ndată, Fiindu-le îngreunată Înaintarea, în ăst fel. Atunci, au zis: „De Israel, Noi trebuie ca să fugim Acum, și să ne-adăpostim, Căci iată, Dumnezeu e Cel Care se luptă pentru el, În contra noastră. Să fugim, Căci altfel, toți o să pierim!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 Le-a scos roțile de la care și i-a făcut să le mânuiască astfel cu greutate. Atunci egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul luptă pentru ei împotriva Egiptului“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 El a făcut să le iasă roțile de la care. Atunci egiptenii au constatat că deplasarea devenise dificilă. Ei au zis: „Să renunțăm la urmărirea lui Israel și să fugim înapoi; pentru că Iahve se luptă pentru ei împotriva Egiptului!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 A făcut să sară roțile de la carele lor, încât înaintau cu greu. Egipténii au zis atunci: „Să fugim dinaintea lui Israél, căci Domnul luptă pentru ei împotriva egipténilor!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 A scos roțile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Și le‐a depărtat roatele carelor și i‐a făcut să mâne cu greutate. Și egiptenii au zis: Să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul se luptă pentru ei împotriva egiptenilor!

Onani mutuwo Koperani




Exodul 14:25
26 Mawu Ofanana  

Groaza lui Dumnezeu venise, Din ceruri, și învăluise Împărățiile pe care Țara lui Iuda-n jur le are. Toți oamenii se-nspăimântară În clipa-n care ei aflară Că Dumnezeu a fost Acel Cari, pentru neamul Israel, Cu toți vrăjmașii a luptat.


Atunci, m-am dus la dregători, La cei mai mari conducători, La celălalt popor aflat Acolo, și am cuvântat: „Să nu vă temeți! Fiecare, De Dumnezeul nostru mare, Să-și amintească! Să luptați Pentru familii, pentru frați, Pentru-ale voastre case-apoi!”


Vrăjmașii noștri, când aflară Că am sfârșit, se-nspăimântară Și s-au smerit, căci au știut Că lucrurile s-au făcut Prin voia Celui cari, mereu, Este al nostru Dumnezeu.


Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit.


Cei răi – după a mea știință – Se vor topii – nu au scăpare – Căci moartea este acea care Se va-ngrijii de soarta lor! Astfel, cu toții pieri-vor!”


De-al armei fier să fi scăpat, Arcul de-aramă-l va ajunge Și cu săgeata-l va străpunge.


Domnul zvârle, din cerul Său, Săgeți, asupra celui rău. Acesta-ncearcă să se-ascundă, Ca vârful lor să nu-l pătrundă.


Doamne, mă apără de cei Ce se vădesc dușmanii ai mei, Și luptă Tu, cu cel ce vine Și vrea a se lupta cu mine!


Războaiale, El le-a oprit, Iar liniștea s-a-nstăpânit Până la margini de pământ. Arcuri și suliți – câte sânt – Le-a sfărâmat și-a ars apoi, Și carele pentru război.


Aceia care-s împărați Ai oștilor, toți fug speriați Iar celei care-acasă șade, Să-mpartă prada i se cade.


Când i-a mustrat Acel pe care, Iacov, drept Dumnezeu, Îl are, Și cai și călăreți – de-ndat’ –


Căci Dumnezeu se va lupta, Pentru voi, azi. Voi doar veți sta, Mai la oparte, să priviți Ce se întâmplă, liniștiți.”


Pe al Egiptului pământ, Toți ști-vor că Eu Domnul sânt, Căci Faraon și oastea lui Vor face ca a Domnului Slavă, să fie arătată, Să o cunoască lumea toată.”


Voi face, după planul Meu, Și împietri-voi așadar, Lui Faraon, inima, iar. El are să vă urmărească, Făcând atunci să se zărească Slava și măreția Mea, Ce în Egipt se va vedea; Toți cei de pe acest pământ, Vor ști că doar Eu, Domnul sânt.” Tot Israelul a făcut Așa precum i s-a cerut.


El e războinic ne-nfricat Și, „Domnul”, e numele Lui.


Iată că Domnul a venit, Căci să-mi vorbească, a voit: „Așa precum se dovedesc Leul și-al său pui că mugesc Asupra prăzii aplecați – Cu toate că sunt adunați Păstorii împotriva lor – La fel, Domnul oștirilor O să pogoare, iar apoi O să pornească un război Pe muntele Sionului Și-asemenea pe dealul lui.


Iată, prin tine-am sfărâmat Și cal și călăreț, de-odat’.


De-aceea, foc o să se lase Din cer, peste-ale Rabei case Și mistuite vor fi toate Paletele în ea aflate, În mijlocul strigătelor Scoase în ziua luptelor Și-a vijeliilor pe care Ziua furtunii doar le are.


Veți fi precum omul cel care Fuge – speriat – de-un leu, dar are Să întâlnească-un urs de-ndat’, Iar când crede că a scăpat – În curtea sa când se găsește Și când, de zid, se sprijinește – Un șarpe va veni la el Și-l va mușca pe omu-acel!


Apoi, pe Domnul L-am văzut Cum pe altar El a șezut Și-aste cuvinte mi le-a spus: „Lovește pragul cel de sus, Al porții, zguduiți să fie Ușorii ei, din temelie. Sfărâmă, peste capul lor, Acești ușori ai porților. Pe cei care vor rămânea, Am să-i ucid cu sabia. Cu fuga, n-o să izbutească Nimeni, scăpare, să găsească. Nimeni nu va avea scăpare, Căci n-o să fie îndurare.


Pentru că Domnul Dumnezeu, ‘Naintea voastră, e mereu Și El se va lupta apoi – În țara ‘ceea – pentru voi – Așa cum bine ați văzut, Prin tot ceea ce a făcut, De când a fost al vost’ popor, În țara Egiptenilor.


Să nu te temi, căci la război, Domnul se luptă pentru voi.”


Pentru că iată, stânca lor – Adică, a vrăjmașilor – Nu este ca Stânca pe care Poporul nost’, acum, o are. Vrăjmașii noștri n-au putință Să judece-n astă privință.


Nicicând, nu s-a mai pomenit Așa o zi – nici înainte Și nici apoi – să ia aminte Domnul, la glasul omului, Făcând după dorința lui. Lucrul acesta s-a-ntâmplat, Pentru că Domnul S-a aflat, Atunci, cu Iosua, și El Luptase pentru Israel.


Sisera și cu oastea lui Au fost, de mâna Domnului, Pe fugă puși; el și-a lăsat Carul de fier și-a alergat, Pe jos, speriat și îngrozit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa