Exodul 14:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ Apoi Moise și-a întins mâna spre mare. Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt puternic dinspre est, care a despărțit apele și a făcut din mare pământ uscat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Apoi Moise și-a întins mâna spre mare. Iahve a făcut să vină un mare vânt dinspre Est. El a suflat pe mare; și astfel, apele acesteia s-au despărțit, făcând o zonă uscată din aceea care fusese acoperită inițial de apele mării.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Moise și-a întins mâna asupra mării: Domnul a mânat marea cu un vânt puternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut din mare uscat și apele s-au despărțit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Moise și-a întins mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, și apele s-au despărțit în două.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Și Moise și‐a întins mâna peste mare; și Domnul a făcut ca marea să se retragă toată noaptea printr‐un vânt tare de răsărit și a făcut marea pământ uscat și apele s‐au despicat.

Exodul 14:21 Mawu Ofanana

Geneza 8:1

Când Domnu-aminte Și-a adus, De Noe și de tot ce-a pus Cu el, în arcă, a lăsat Un vânt, să sufle, ne-ncetat. Pe cer, norii s-au risipit, Iar apele s-au potolit.

2 Regi 2:8

Mantaua pe cari a purtat-o, Ilie și-a înfășurat-o, Făcând-o sul. El a venit, Cu ea, la râu, și a lovit În apele Iordanului. Acestea, înaintea lui, În două părți s-au despicat, Astfel încât, ca pe uscat, Trecut-au peste râu cei doi.

Neemia 9:11

Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit.

Iov 26:12

Prin forța Lui, e tulburată A mării apă și, sfărmată, De-a Sa pricepere-i apoi, Furia ei. Vedem și noi

Iov 38:24

Pe ce cale s-a împărțit Lumina? Dar cum a venit Al estului puternic vânt Să se împartă pe pământ?

Psalmi 136:13

Pe Cel cari brațul Și-a-nălțat Și-n Marea Roșie-a tăiat Cărare! Îndurarea Lui Ține în veacul veacului!

Psalmi 148:8

Zăpadă, grindină și foc, Ceață și vânturi – la un loc – Laudă dați-I Domnului, Când împliniți porunca Lui!

Psalmi 66:6

Din apa mării a făcut Pământ uscat și s-a trecut Cu pasul, apa râului. Când am văzut minunea Lui, Cu toții, noi ne-am bucurat.

Psalmi 74:13

Când din Egipt ne-ai scos afară, Tu, apa mări-ai despărțit Cu al Tău braț și ai zdrobit Și capetele tuturor Balaurilor apelor.

Psalmi 78:13

Marea a despicat-o El, Un drum făcându-le astfel, Iar apele s-au adunat Și ca un zid în jur le-au stat.

Exodul 14:16

Să-ntinzi toiagul către mare, Și-atuncea ai să vezi că are Să se despice imediat Și ai să treci – ca pe uscat – Poporul, dincolo de ea.

Exodul 14:20

S-a așezat norul acel, Între Egipt și Israel. Întunecos el se vădea, Pe-o parte, însă răspândea – Cealaltă parte-a norului – Lumină, împrejurul lui. El, între tabere, a stat – Întreaga noapte – și-a vegheat Ca oastea Egiptenilor, Să nu ajungă la popor; Iar taberele au rămas Pe loc și n-au făcut un pas, Una spre alta, până când Au venit zorii, alungând Al nopții văl întunecat.

Exodul 15:8

Apa a fost învolburată, A Tale nări când au suflat: S-a-ngrămădit, s-a ridicat Și ca un zid – de netrecut – Talazurile s-au făcut. Valuri, apoi, în largul zării, S-au închegat, pe-ntinsul mării.

Exodul 7:19

Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, Te duci și lui Aron îi spui, Ca peste-ale Egiptului Ape, toiagul să-și întindă. Astfel, el are să cuprindă, Cu-a lui putere, apa toată, Oriunde ea este aflată: În bălți, în iazuri sau în râu, Precum și în orice pârâu. De sânge-astfel, va fi cuprins Tot al Egiptului întins. Cu sânge doar, va fi umplut Oricare vas ce e făcut Din lemn sau piatră, negreșit.”

Isaia 23:11

Domnul Și-a-ntins, în largul zării, Brațul, spre necuprinsul mării, Iar împărați-au tremurat. Apoi, din cer, porunci a dat, Cerând să fie nimicite Cetățile-n Canaan zidite,

Isaia 43:16

Așa vorbește Domnul, care Croit-a un drum larg, pe mare Și o cărare-n ape cari Erau puternice și mari;

Isaia 44:27

Adâncului, Eu îi vorbesc: „Usucă-te!” – îi poruncesc – „Pentru că am găsit cu cale Ca să îți sec apele tale.”

Isaia 50:2

De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac

Isaia 51:10

Ori nu ești Tu Acela care Ai uscat apele din mare Și o cărare ai făcut, Pe cari, să treacă au putut Răscumpărații Tăi apoi?

Isaia 51:15

Eu îți sunt Domn și Dumnezeu. Eu fac să urle, tot mereu, Pe mare, valuri înspumate, De al Meu vânt întărâtate. Numele Meu, răsunător, Este Domn al oștirilor.

Isaia 63:12

Unde-i Cel care îl veghea Pe Moise și-l povățuia Cu al Său braț tare, slăvit, Cu care ape-a despărțit În fața lor și-astfel, în lume, Să-Și poată face-un veșnic Nume?

Isaia 63:13

Unde-i Cel ce-i călăuzea Prin valuri și îi conducea, Ca pe un cal, pe-un drum ales, Fără de pietre, pe un șes?”

Habacuc 3:8

Pe râuri, s-o fi arătat Domnul că este mâniat? În contra râurilor, oare, Se-aprinde-a Ta mânie mare? Sau împotriva mării vine Marea urgie, de la Tine, Încât Tu ai încălecat Pe ai Tăi cai și Te-ai urcat În carul Tău biruitor?

Fapte 7:36

În rug. El a putut, astfel, A-l izbăvi, pe Israel, Din țara Egiptenilor, Unde – în văzul tuturor – Minuni și semne a făcut. Multe minuni au mai văzut, La Marea Roșie, precum Și în pustie, pe-al ei drum, Când, patruzeci de ani, s-au dus.

Iosua 2:10

Am auzit ce a făcut – În al Egiptului ținut – Al vostru Domn. Noi am aflat Cum Marea Roșie-a secat În față la al vost’ popor. De soarta împăraților Sihon și Og, care ședeau Peste-Amoriți și-mpărățeau, De-asemenea, am auzit. Noi știm că voi i-ați nimicit Pe-aceștia, cu desăvârșire, Și că i-ați șters de peste fire.

Iosua 3:17

Toți preoții care-au cărat Chivotul Domnului, au stat În mijlocul Iordanului, Ca pe uscat. Poporului, I s-a permis în acest fel, Să treacă peste râu-acel.

Iosua 4:23

Căci Domnul vostru a secat Atunci, apa Iordanului, În fața oamenilor Lui, La fel precum a mai făcut În al Egiptului ținut Când, din robie, ne-a scăpat, Când Marea Roșie-a secat, Încât prin ea, noi am trecut.