Astfel, toți fiii cei pe care Neamul lui Israel îi are – Cari la Ierusalim sosiră – O săptămână prăznuiră Serbările azimilor, Spre bucuria tuturor. Zilnic, soborul de preoți – Și-alături lor Leviții toți, Cu instrumente – înălțau Cântări, prin care-L lăudau Pe Dumnezeul Cel pe care, Neamul lui Israel Îl are. Mare fusese bucuria
„Tu, praznicul azimilor, Să-l ții în luna spicelor. În șapte zile – timp în care Va ține astă sărbătoare – Azimi doar, cum am poruncit – Ca să mănânci – ți-e-ngăduit. Căci tu, în luna spicelor, Din țara Egiptenilor, Ai fost, de Domnul, izbăvit Și din robie slobozit.
În șapte zile împlinite, S-aduceți jertfe mistuite De foc, în fața Domnului, Așa precum e voia Lui. A șaptea zi de sărbătoare, S-aveți o sfântă adunare. Atunci, din nou, sunteți opriți, Lucrări de slugă, să-mpliniți.”
Deci șase zile încheiate, Numai azimi vor fi mâncate; S-aveți apoi, o adunare – A șaptea zi – de sărbătoare, În cinstea Domnului. În ea, N-o să lucreze nimenea.”
Din grâul țării, Israel A și mâncat, în locu-acel, A doua zi de Paști. S-au dus Și de pe câmp, grâu, au adus, Din cari, azimi, au pregătit, Iar multe boabe le-au prăjit.