Exodul 13:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Când Faraon s-a învoit – Și când Israel a ieșit Din țara lui – Domnul n-a vrut Să-l ducă spre acel ținut Al țării Filistenilor – Deși era mult mai ușor Și mult mai scurt drumul acel – Căci iată ce S-a gândit El: „Dacă poporul va vedea Războiul, poate că va vrea Să se întoarcă înapoi, Către Egipt.” Astfel apoi,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a condus pe drumul spre țara filistenilor, deși era mai aproape, pentru că Dumnezeu a zis: „Nu cumva, văzând războiul, poporului să-i pară rău și să se întoarcă în Egipt“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Când faraonul a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a ghidat (pe evrei) să meargă prin țara filistenilor. Deși acel drum era mai scurt, Dumnezeu a procedat astfel cu ei, pentru că Își zisese: „Este posibil ca poporul să încerce să evite un potențial război (cu filistenii); și astfel se poate întoarce în Egipt.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Când Faraón a lăsat poporul [să plece], Dumnezeu nu l-a condus pe drumul spre țara filisténilor, deși era aproape; căci Dumnezeu și-a zis: „Ca nu cumva poporului, văzând războiul, să-i pară rău și să se întoarcă în Egipt!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul și să se întoarcă în Egipt.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Și a fost așa: după ce Faraon a lăsat pe popor să meargă, Dumnezeu nu i‐a dus pe calea țării filistenilor, deși ea era aproape. Căci Dumnezeu a zis: Ca nu cumva poporul văzând lupta să se căiască și să se întoarcă în Egipt.

Exodul 13:17 Mawu Ofanana

1 Regi 8:47

Și dacă, în a lui robie, Poporul Tău are să știe, În sine, să pogoare-apoi Și să se-ntoarcă înapoi, La Tine-n ceasu-acela greu, Creându-Ți sprijinul, mereu, Spunându-Ți: „Am păcătuit Și făr’delegi am săvârșit!”,

Neemia 9:17

Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat

Exodul 14:10

A Israelului suflare, De spaimă-a fost cuprinsă-ndată, Când a văzut oștirea toată, A Egiptenilor, condusă De Faraon, că este pusă A-l urmări pe Israel Și că se-apropie de el. Atuncea, tot acel popor Strigat-a după ajutor, La Dumnezeu. Ei l-au chemat

Fapte 15:38

Pavel, care a socotit Că nu e bine să îl ia, Căci încă din Pamfilia, Ioan, de ei, s-a despărțit Și-n lucru, nu i-a însoțit.

Fapte 7:39

Părinții noștri, în pustie, N-au ascultat, ci înapoi – În inimi – s-au întors apoi, Către Egipt. Ei au cârtit

Deuteronom 17:16

Deci împăratul, să ai știre Că nu trebuie-n stăpânire, Mulți cai să aibă, ca altfel, Să nu cumva să-ntoarcă el, Către Egipt, al său popor Pentru mulțimea cailor, Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum, Să nu vă-ntoarceți, nicidecum”.

Deuteronom 20:8

Mai marii oștii să mai spună, Poporului care se-adună: „Cei cari, cu frică, se simțesc Și slabi de inimi se vădesc, Să nu mai vină la război! Să plece-acasă înapoi, Să nu-nmoaie, prin teama lor, Și inimile fraților.”

Deuteronom 28:68

Domnul te va întoarce-apoi Și, pe corăbii, înapoi, Către Egipt, pornești, pe mare, Făcând iar, drumul, despre care, Eu îți spuneam: „Să nu-l mai vezi!” Acolo când tu ai să șezi, Ai să te vinzi vrăjmașului, Fiind robul și roaba lui; Și nimenea nu o să vie, Cumpărător, ca să îți fie.”

Evrei 11:27

Din al Egiptului ținut, Fără ca să se fi temut De împărat, el a ieșit, Tot prin credință, negreșit; De neclintit, s-a arătat A fi, în ea, neîncetat, De parcă el L-ar fi văzut, Pe Cel ce este nevăzut.

Judecători 7:3

Du-te acum, în fața lui, Și spune-așa, poporului: „Acela care e fricos Și plin de teamă, ne-ndoios, Să se întoarcă înapoi Și să se depărteze-apoi, De muntele Galaadului!” Când auziră vorba lui, Îndată, două’șidouă mii, Din ai lui Israel copii, Se-ntoarseră și au plecat, Astfel încât s-au ridicat Cei ce-au fost gata de război, La zece mii de inși apoi.