Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 12:51 - Biblia în versuri 2014

51 Pe toți fiii lui Israel, Din al Egiptului ținut, I-a scos și liberi i-a făcut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

51 În ziua aceea, Domnul i-a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, potrivit cu armatele lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

51 În acea zi, Iahve a scos toate clanurile israelienilor de pe teritoriul Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

51 Chiar în ziua aceea Domnul i-a scos din țara Egiptului pe fiii lui Israél, după grupurile lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

51 Și chiar în ziua aceea, Domnul a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel, după oștile lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

51 Și a fost așa: chiar în ziua aceea Domnul a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 12:51
25 Mawu Ofanana  

Iosif le-a spus fraților lui: „Eu am să mor, dar Dumnezeu O să vă cerceteze. Eu Știu că se va-ngrijii de voi Și va aduce înapoi, Pe toți acei cari sunt ai voștri, În țara părinților noștri, Dată de Domnul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am


Pe ale timpului poteci, Sunt patru sute și optzeci De ani, care s-au perindat De când Israel a scăpat Din a Egiptului robie. Pe al său scaun de domnie, Iată că Solomon ședea – De patru ani – și stăpânea Peste întregul Israel. Atuncea, începuse el – Așa precum avuse-n plan – În luna Ziv, care în an A doua este – să zidească O casă-n cari să locuiască Numele Domnului, mereu, Și-un Templu, pentru Dumnezeu.


Atunci, pe toți acei oșteni Cari fost-au Etiopieni, Domnul, îndată, i-a lovit Încât, speriați, ei au fugit.


Când al lui Israel popor – Din țara Egiptenilor – Fusese gata ca să iasă, Atunci când a lui Iacov casă – De la un neam străin – ieșise,


Să-L lăudați dar, pe Acel Care l-a scos, pe Israel, Din mijlocul Egiptului, Că-n veci ține-ndurarea Lui!


Exact când timpul s-a-mplinit – Când patru sute și treizeci De ani, pe-ai timpului poteci, Trecură – oastea Domnului Ieși din a Egiptului, Robie cruntă și amară, Și părăsit-a acea țară.


Tot Israelul a făcut Așa cum Domnul a cerut, Prin Moise și Aron. Deci El,


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-apoi astfel, a cuvântat:


Apoi, poporul a plecat, De la Elim, și a intrat Într-un pustiu. Sin se numea Locul acel și se găsea Între-al Elimului ținut Și-ntre Sinai. Timpu-a trecut, Și-a cinsprezecea zi venise Din luna ‘doua – ce sosise – De când poporul a putut – Din al Egiptului ținut – Să iasă, fiind izbăvit, De Domnul, care a lovit Egiptul și pe Faraon.


A treia lună a venit, De când Israel a ieșit Din țara Egiptenilor. Atunci, ajunse-acel popor, Într-un pustiu, Sinai numit.


M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.


Aron și Moise au ieșit Din acest neam. Lor le-a vorbit Domnul, când i-a chemat la El, Spunând: „Scoateți pe Israel, Din țara Egiptenilor! Să iasă, după oastea lor!”


Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu


Dar Faraon n-o să voiască Să vă asculte. Astfel, Eu Îmi voi întinde brațul Meu, Peste Egipt. Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor Și din robia grea și-amară, Atuncea îl voi scoate-afară, Prin ale Mele brațe tari, Cu judecăți aspre și mari.


Acest fapt o să le-amintească Urmașilor lui Israel, Ce am făcut Eu, pentru el. Așa, cu toții au să știe Cum scos a fost el, din robie – Din al Egiptului ținut – Și cum, în corturi, a șezut, În acea vreme. Dumnezeu, Precum și Domn al vost’, sunt Eu.”


Eu, de la Egipteni, din țară, Am scos al vost’ popor afară Și patruzeci de ani apoi, Povățuitu-v-am pe voi, Când în pustie v-ați aflat. În stăpânire, Eu v-am dat Ținutul Amoriților.


Iată că Eu te-am izbăvit Din al Egiptului ținut, Unde tu, rob, ai fost făcut. Te-am scos din casa de robie, Căci libertate ți-am dat ție. ‘Naintea ta, trimis-am Eu, Atunci, pe Moise – robul Meu – Pe-Aron și pe Maria-apoi!


Din al Egiptului ținut, L-a scos și, liber, l-a făcut. Iar pentru el, tăria Lui, Este ca a bivolului.


„De la ani douăzeci, în sus, Vom face iar, o numărare, Asemenea celei pe care – Cum știți cu toți – am mai făcut-o Atunci când Domnul ne-a cerut-o, Prin Moise, când al nost’ popor, Din țara Egiptenilor, A trebuit eliberat.”


Iată popasurile care A lui Israel adunare, Din al Egiptului ținut – De când ieșise – le-a făcut. Moise și-Aron – fratele lui – Erau capii poporului.


Știți că poporul Israel, Are un Dumnezeu; iar El, Pe-ai noști’ părinți doar, i-a chemat, Căci i-a ales, și-a ridicat, Acest norod, la cinste mare, De mult, în timpurile-n care Fost-a-n Egipt. Cu brațul Lui, Apoi, din a Egiptului Țară, i-a scos, într-un târziu.


„Păzește luna spicelor, Iar sărbătoarea Paștelor, Tu să o prăznuiești, mereu – Spre a-L cinsti pe Dumnezeu – Căci noaptea, El te-a scos afară Și din robia ta amară – Din a Egiptului ținut – Om liber, Domnul te-a făcut.


Părinții tăi au fost, mereu, Iubiți de Domnul Dumnezeu, Care-a ales sămânța lor, Deci pe-al lui Israel popor.


Pe Moise și Aron apoi, Eu i-am chemat. Pe amândoi, Spre al Egiptului ținut, I-am îndreptat și am făcut, Prin ei, minuni, necontenit, Cu care, țara, am lovit. În urmă, Eu l-am scos afară, Pe Israel, din acea țară.


Voiesc să vă aduc aminte, Cu toate că voi țineți minte Aceste lucruri – și, cred eu, Că voi o să le știți, mereu – Că Domnul, după ce, din țară – Deci din Egipt – Și-a scos afară, Poporul și l-a izbăvit, În urmă, El i-a nimicit, Pe toți cei cari nu L-au crezut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa