Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 12:41 - Biblia în versuri 2014

41 Exact când timpul s-a-mplinit – Când patru sute și treizeci De ani, pe-ai timpului poteci, Trecură – oastea Domnului Ieși din a Egiptului, Robie cruntă și amară, Și părăsit-a acea țară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

41 La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate armatele Domnului au ieșit din țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

41 La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în acea zi, toate clanurile lui Iahve au ieșit de pe teritoriul Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

41 Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

41 Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile Domnului au ieșit din țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

41 Și a fost așa: la încheierea a patru sute treizeci de ani, tocmai în aceeași zi, a fost așa: toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 12:41
29 Mawu Ofanana  

Iosif le-a spus fraților lui: „Eu am să mor, dar Dumnezeu O să vă cerceteze. Eu Știu că se va-ngrijii de voi Și va aduce înapoi, Pe toți acei cari sunt ai voștri, În țara părinților noștri, Dată de Domnul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am


Pe ale timpului poteci, Sunt patru sute și optzeci De ani, care s-au perindat De când Israel a scăpat Din a Egiptului robie. Pe al său scaun de domnie, Iată că Solomon ședea – De patru ani – și stăpânea Peste întregul Israel. Atuncea, începuse el – Așa precum avuse-n plan – În luna Ziv, care în an A doua este – să zidească O casă-n cari să locuiască Numele Domnului, mereu, Și-un Templu, pentru Dumnezeu.


Atunci, pe toți acei oșteni Cari fost-au Etiopieni, Domnul, îndată, i-a lovit Încât, speriați, ei au fugit.


Te vei scula de pe-al Tău tron, Ca să ai milă de Sion, Căci este vremea potrivită Pentru-ndurarea hărăzită,


Când al lui Israel popor – Din țara Egiptenilor – Fusese gata ca să iasă, Atunci când a lui Iacov casă – De la un neam străin – ieșise,


Să-L lăudați dar, pe Acel Care l-a scos, pe Israel, Din mijlocul Egiptului, Că-n veci ține-ndurarea Lui!


Să țină astă sărbătoare, Întotdeauna, fiecare, Căci ale voastre oști – pe toate – În ziua ‘ceea le voi scoate Eu, din Egipt. Veți ști apoi, Că ziua ce-o veți ține voi, Va trebui lege să fie, De-acuma, pentru veșnicie.


Pe toți fiii lui Israel, Din al Egiptului ținut, I-a scos și liberi i-a făcut.


Atunci când fi-vei întrebat, De fiul tău: „Ce-a însemnat Lucrul acesta?”, tu să-i spui: „Prin brațul tare-al Domnului Atotputernic, am ieșit Din țara-n care-am fost robit. Din al Egiptului ținut – În care noi, robi, am zăcut – Domnul ne-a scos, în libertate. Deci iată ce însemnătate Au toate-aceste lucruri. Când


Ceea ce fac acuma, ție, Un semn pe mână, să îți fie, Precum și-un semn de amintire, Cari fi-va sub a ta privire. Căci prin puterea mâinii Lui, Domnul, din al Egiptului Ținut, ne-a scos pe toți, afară, Și liberi, El ne-a făcut, iară.”


Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,


Un semn, pe mână să îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.


Tu vino-acum, pentru că Eu Te voi trimite înapoi, La Faraon, căci vreau apoi, Ca din acea robie-amară, Să scoți poporul Meu, afară. Pleci în Egipt! Pe Israel, Ai să îl scoți din locu-acel!”


M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.


Aron și Moise au ieșit Din acest neam. Lor le-a vorbit Domnul, când i-a chemat la El, Spunând: „Scoateți pe Israel, Din țara Egiptenilor! Să iasă, după oastea lor!”


Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu


Dar Faraon n-o să voiască Să vă asculte. Astfel, Eu Îmi voi întinde brațul Meu, Peste Egipt. Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor Și din robia grea și-amară, Atuncea îl voi scoate-afară, Prin ale Mele brațe tari, Cu judecăți aspre și mari.


Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.


Acest fapt o să le-amintească Urmașilor lui Israel, Ce am făcut Eu, pentru el. Așa, cu toții au să știe Cum scos a fost el, din robie – Din al Egiptului ținut – Și cum, în corturi, a șezut, În acea vreme. Dumnezeu, Precum și Domn al vost’, sunt Eu.”


Căci vremea ei e stabilită Și astfel a ei împlinire, Curând se-arată peste fire. Ea nu are ca să mințească, Dar dacă o să zăbovească, Așteapt-o însă, cu răbdare, Căci negreșit ea va apare.


Din al Egiptului ținut, L-a scos și, liber, l-a făcut. Iar pentru el, tăria Lui, Este ca a bivolului.


Iată popasurile care A lui Israel adunare, Din al Egiptului ținut – De când ieșise – le-a făcut. Moise și-Aron – fratele lui – Erau capii poporului.


Deci voi, la praznic, vă urcați! Pe Mine, nu Mă așteptați, Căci timpul Meu, nu a sosit, Iar vremea nu Mi s-a-mplinit.”


Le-a zis: „Curioși, să nu mai fiți, Căci voi nu trebuie să știți Nici vremuri, nici soroace. Toate, De Tatăl Meu, au fost păstrate, Sub stăpânirea Sa. Ci voi,


În rug. El a putut, astfel, A-l izbăvi, pe Israel, Din țara Egiptenilor, Unde – în văzul tuturor – Minuni și semne a făcut. Multe minuni au mai văzut, La Marea Roșie, precum Și în pustie, pe-al ei drum, Când, patruzeci de ani, s-au dus.


„Păzește luna spicelor, Iar sărbătoarea Paștelor, Tu să o prăznuiești, mereu – Spre a-L cinsti pe Dumnezeu – Căci noaptea, El te-a scos afară Și din robia ta amară – Din a Egiptului ținut – Om liber, Domnul te-a făcut.


Părinții tăi au fost, mereu, Iubiți de Domnul Dumnezeu, Care-a ales sămânța lor, Deci pe-al lui Israel popor.


Pe Moise și Aron apoi, Eu i-am chemat. Pe amândoi, Spre al Egiptului ținut, I-am îndreptat și am făcut, Prin ei, minuni, necontenit, Cu care, țara, am lovit. În urmă, Eu l-am scos afară, Pe Israel, din acea țară.


Omul acela a vorbit: „Ca să vă sprijin, am venit, Căci eu sunt Căpetenia care Oștirea Domnului o are În fruntea sa, necontenit. În astă clipă, am sosit.” Iosua-ndată s-a plecat, Jos, la pământ și s-a-nchinat, Plin de respect, în fața Lui. Apoi i-a zis: „Ce ai să-mi spui? Ce are-a spune Domnul meu, Pentru un rob, precum sunt eu?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa