Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 12:23 - Biblia în versuri 2014

23 Căci prin Egipt, Domnul urmează A trece. El are să vază Că ați făcut precum v-a spus Și ați uns pragul cel de sus, Precum și stâlpii ușilor, Cu tot sângele mieilor. El nu o să îngăduiască, Atuncea, ca să vă lovească Nimicitorul, ci lăsați Veți fi, în viață, și cruțați.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 pentru că Domnul va trece să-i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va da voie Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Iahve va trece (prin țară) ca să îi lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cele două tocuri, Iahve va trece pe lângă acea ușă; și astfel nu va permite distrugătorului să intre în casele voastre și să vă omoare (primul născut).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Domnul va trece ca să lovească Egiptul și va vedea sângele de pe pragul de sus și de pe cei doi ușori ai ușii. Domnul va trece pe lângă intrare și nu-l va lăsa pe Nimicitor să intre în casele voastre ca să lovească.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Și Domnul va trece ca să bată pe egipteni și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușiori și Domnul va trece pe lângă intrare și nu va lăsa pe pierzător să intre în casele voastre ca să bată.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 12:23
14 Mawu Ofanana  

Pe când îngerul Domnului Își întinsese brațul lui – Către Ierusalim, cătând Spre-al nimici cât mai curând – Domnul, din ceruri, S-a căit De răul ce s-a săvârșit; A zis dar, îngerului care Se pregătise să omoare, Poporul din Ierusalim: „Gata! E timpul să sfârșim!” – Și a adăugat apoi – „Îți trage brațul, înapoi!” Lângă o arie ședea Îngerul Domnului, iar ea Fusese-a unui Iebusit Care, Aravna, s-a numit.


Din somnul său. De aș pătrunde În umbra morții! M-aș ascunde Acolo, de a Ta furie, Sau – până timpul o să vie, În care să Îți amintești, De mine – să mă învelești Și-astfel să fiu adăpostit.


Moise le spuse tuturor: „Așa vorbește Dumnezeu: „Iată, la miezul nopții, Eu Voi trece prin Egipt. Atunci,


Apoi, cu sângele-adunat Din mielul ce-a fost junghiat, Să ungă stâlpii ușilor Și pragul de de-asupra lor, Al caselor unde-au mâncat Mielul cari fost-a junghiat.


„Du-te popor al meu. Vei sta, Ascuns în odăița ta. Încuie ușa după tine, Câteva clipe, cât va ține Mânia cea înfricoșată!


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Domnul i-a zis apoi: „Să pleci Și prin Ierusalim să treci, Pentru că vreau ca în cetate Să te-ngrijești a fi-nsemnate Frunțile oamenilor care Gemete scot fără-ncetare, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Care se fac în locu-acel.


De la cel mic, la cel mai mare – De la copii, tineri, femei, Fecioare și până la cei Ce sunt bătrâni – să îi loviți Pe toți și să îi nimiciți! Dar să vegheați ca nu cumva, Să se atingă cineva, De cei pe care îi aflați Că sunt, pe frunte, însemnați! Să faceți precum v-am spus Eu Și-ncepeți cu Locașul Meu!” Așa precum li s-a cerut, Ei cu bătrâni-au început Care la Templu s-au aflat.


Să nu cârtiți, cum ați văzut, Că unii din ei au făcut, Când Domnul, cu Nimicitorul, Și-a curățat, apoi, poporul.


Tot prin credință, a păzit El, Paștele, și-a folosit Stropirea sângelui; astfel, Nimicitorul – pe acel Care era întâi născut – Să îl lovească, n-a putut.


De-al nostru Domn, Hristos Iisus, Care se află-n ceruri, sus, Mijlocitor la Tatăl Sfânt, Pentru acest nou legământ, Și-apoi de sângele stropirii – Sânge care-i vorbește firii, Mai bine decât cel vărsat De către Abel, altădat’.


„Nu vătămați acest pământ Și nici copacii care sânt, Pe a sa față, răspândiți! Nici marea să nu o loviți, Până când nu o să sfârșim, Pe frunte, să-i pecetluim, Pe cei cari Îl slujesc, mereu, Pe-al nost’ Stăpân, pe Dumnezeu!”


Lăcustele, în zborul lor – Să vatăme – nu trebuiau, Ierburi, ce pe pământ creșteau, Și nici verdeața câmpului, Sau frunzele copacului. Ele urmau a fi lovit, Pe cei care nu au primit, Pe fruntea lor, pecetea care, Al nostru Dumnezeu o are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa