16 În prima zi de sărbătoare, De Paști, o sfântă adunare, Întreg poporul va avea. A șaptea zi, de-asemenea. Nu aveți voie să munciți Atunci, ci doar să pregătiți Ce trebuie-a fi pus pe masă – Deci hrana, pentru orice casă.
16 În prima zi să aveți o adunare sfântă. În ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare atunci, în afară de faptul că veți pregăti mâncare pentru fiecare persoană.
16 În prima zi (a acestei săptămâni) să aveți o adunare sfântă; iar în a șaptea zi să aveți încă o adunare sfântă. Exceptând activitatea de pregătire a mâncării pentru fiecare, în acele zile să nu faceți vreo altă muncă.
16 În ziua întâi să aveți o adunare sfântă! Și în ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu se facă nicio muncă în zilele acelea; în afară de ce mănâncă fiecare persoană, numai aceea să se facă!
16 În ziua dintâi, veți avea o adunare de sărbătoare sfântă; și în ziua a șaptea, veți avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceți nicio muncă în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți mâncarea fiecărui ins.
16 Și în ziua întâi să fie o adunare sfântă și în ziua a șaptea o adunare sfântă; să nu se facă nicio lucrare în ele afară de ce mănâncă fiecare suflet, numai aceea să se facă de voi.
Moise, în urmă, le-a vorbit: „Domnul așa a poruncit: „Mâine e ziua de odihnă, În care toți veți sta în tihnă. Mâine e ziua de Sabat, Cari Domnului îi e-nchinat. Tot ceea ce, de copt, aveți Precum și ce să fierbeți, vreți, Azi faceți și să terminați, Căci mâine nu o să lucrați! Păstrați apoi, ce vă rămâne, Pe-a doua zi – deci, până mâne.”
Vedeți că Dumnezeu v-a dat, Acuma, ziua de Sabat. De-aceea, iată, ați primit, A șasea zi, mană-ndoit. Deci nimeni nu-și va părăsi Locul în cari se va găsi A șaptea zi, căutând mană, Căci a primit destulă hrană.”
A șaptea zi e de odihnă Și Domnului Îi e-nchinată. În ea, să nu faci niciodată, Nici o lucrare, căci faci rău: Deci nici tu și nici fiul tău, Să nu lucrați. Atunci veți sta. Nu va munci nici fiica ta, Nici robul care te slujește, Nici roaba care locuiește La tine, și nici vita care, Sălaș, la tine-n iesle-și are. Străinul care-i pripășit La tine-n casă, e oprit Și el, de-asemeni, să muncească. Toți trebuie să se-odihnească.
„Tu, praznicul azimilor, Să-l ții în luna spicelor. În șapte zile – timp în care Va ține astă sărbătoare – Azimi doar, cum am poruncit – Ca să mănânci – ți-e-ngăduit. Căci tu, în luna spicelor, Din țara Egiptenilor, Ai fost, de Domnul, izbăvit Și din robie slobozit.
Nu-Mi mai dați daruri de mâncare, Care nu sunt folositoare, Căci scârbă Mi se face Mie, Când voi Îmi dăruiți tămâie! Iată, nu mai vreau nici luni noi! Nu vreau Sabate, de la voi! Nu vreau nici sărbători în care, Vă strângeți toți, în adunare, Căci nu mai pot privi, cum știți Nelegiuirea s-o uniți Cu sărbătoarea, ne-ncetat!
În acea zi, voiesc să știți Că trebuie ca să vestiți – Din nou – o sărbătoare mare; S-aveți o sfântă adunare, În care, voi veți fi opriți, Lucrări de slugă să-mpliniți. Acuma dar, vreau să se știe Că veșnică are să fie Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, În orice loc aveți să fiți, Oriunde o să locuiți.
„A zecea zi când va cădea În an, în luna a șaptea, Va fi, pentru întreaga fire, O zi dată spre ispășire. Aatfel, o sfântă adunare Veți avea voi și fiecare Atuncea, trebuie să știți Ca sufletul să vi-l smeriți Și jertfe să-I dați Domnului, Arse de para focului.
„Când de pe câmp veți strânge voi Întâiul rod, să știți apoi, Să Îi aduceți Domnului, Un dar, ca jertfă-n fața Lui. Să dați ăst dar pentru mâncare, Numai la sărbătoarea care Înseamnă, pentru-al vost’ popor, Sfârșitul săptămânilor, Care – precum v-am arătat – La Cincizecime, e serbat. În acea zi de sărbătoare, S-aveți o sfântă adunare. Lucru de slugă, nimenea, Să facă-atunci, nu va putea.
„În prima zi, voiesc apoi – A luni-a șaptea – pentru voi, Să fie-o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare Și nimenea nu va putea, Lucrări de slugă-a face-n ea.
„A cincisprezecea zi apoi – A luni-a șaptea – pentru voi, Va-ncepe-o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare, Și nimenea nu va putea Lucru de slugă-a face-n ea; Iar sărbătoarea, să se știe Că șapte zile o să ție, Pentru cinstirea Domnului.
Acestea fost-au întâmplate, În ziua Pregătirii, toate, Urmând, apoi, un nou Sabat. Iudeii, toți, s-au agitat Ca nu cumva, în timpul lui, Pe cruci, pe coama dealului, Trupuri să zacă, atârnate. Atunci, gloatele adunate, Au mers, degrabă, la Pilat Și, să zdrobească, l-au rugat, Fluierele picioarelor, Tuturor răstigniților, Să-i dea, apoi, jos, de pe cruce, La groapă, să îi poată duce.
Deci șase zile încheiate, Numai azimi vor fi mâncate; S-aveți apoi, o adunare – A șaptea zi – de sărbătoare, În cinstea Domnului. În ea, N-o să lucreze nimenea.”