Exodul 12:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ În șapte zile, numărate, Numai azimi vor fi mâncate. Când prima zi are să vie, Nu trebuie ca să mai fie, La voi, în case, aluat. Acel care va fi mâncat Pâine dospită-n timpul care Va ține astă sărbătoare, Are să fie pedepsit Și, din Israel, nimicit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁵ Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită, din prima zi până în a șaptea zi, va fi nimicit din Israel.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Timp de șapte zile să mâncați turte făcute fără drojdie. Începând cu prima zi a acelei săptămâni, să scoateți coca făcută cu drojdie din casele voastre; pentru că oricine mănâncă pâine crescută (sub acțiunea drojdiei) din prima și până în a șaptea zi, va fi distrus în (poporul) Israel.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Șapte zile să mâncați ázime. Încă din prima zi să îndepărtați aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a șaptea sufletul acela va fi nimicit din Israél.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Timp de șapte zile, veți mânca azimi. Din cea dintâi zi, veți scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a șaptea va fi nimicit din Israel.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Șapte zile să mâncați azimi; din ziua întâi să scoateți aluatul din casele voastre pentru că oricine mănâncă pâine cu aluat din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul acela va fi stârpit din Israel.

Exodul 12:15 Mawu Ofanana

Geneza 17:14

Cel care nu va fi tăiat, Să fie-ndată lepădat: Să îl stârpiți de pe pământ, Căci calcă al Meu legământ!”

2 Cronici 30:21

Astfel, toți fiii cei pe care Neamul lui Israel îi are – Cari la Ierusalim sosiră – O săptămână prăznuiră Serbările azimilor, Spre bucuria tuturor. Zilnic, soborul de preoți – Și-alături lor Leviții toți, Cu instrumente – înălțau Cântări, prin care-L lăudau Pe Dumnezeul Cel pe care, Neamul lui Israel Îl are. Mare fusese bucuria

Esdra 6:22

Astfel, acel întreg popor, Serbările azimilor, O săptămână le-au ținut Și bucurie au avut, Pentru că Domnul îl făcuse Pe împăratul ce-l avuse Asiria, să sprijinească Lucrarea și să isprăvească Zidirea Casei cea pe care, Domnul lui Israel o are.

Exodul 12:8

Să se mănânce carnea lui – Cari doar la para focului Friptă va fi – în acea noapte. Mâncați-o cu azime coapte, Precum și cu verdețuri care Vor trebui a fi amare.

Exodul 13:3

Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,

Exodul 23:15

Vei ține prima sărbătoare – Cea a azimilor – în care, Azimi mânca-vei, negreșit – Așa precum ți-am poruncit, În șapte zile, cât va ține Praznicu-acesta, pentru tine. Veți ține astă sărbătoare, În luna spicelor, în care, Voi – din robie – ați ieșit, Când din Egipt v-am izbăvit. Cu brațe goale-atunci, să știi Ca înainte-Mi, să nu vii.

Exodul 30:33

Acela care, dintre voi, Are să facă – mai apoi – Un untdelemn ce-i întocmit Ca și acesta, nimicit, Din neamul său, are să fie – Lucrul acesta să se știe!”

Exodul 30:38

Acela care, dintre voi, Astă tămâie, mai apoi, O face pentru mirosit, Are să fie nimicit.”

Exodul 31:14

De-aceea, Eu vă poruncesc: Țineți Sabate, câte sânt, Ca pe ceva ce este sfânt! Cine îl calcă, negreșit, Cu moartea fi-va pedepsit.

Exodul 34:18

„Tu, praznicul azimilor, Să-l ții în luna spicelor. În șapte zile – timp în care Va ține astă sărbătoare – Azimi doar, cum am poruncit – Ca să mănânci – ți-e-ngăduit. Căci tu, în luna spicelor, Din țara Egiptenilor, Ai fost, de Domnul, izbăvit Și din robie slobozit.

Exodul 34:25

Un dobitoc, dacă-l jertfești În cinstea Mea, să nu-nsoțești Sângele jertfei oferite Cu pâinile ce sunt dospite. Carnea care s-a pregătit, Din jertfa ce a însoțit Masa de Paști, să nu se lase Ținută până-n zori, în case.

Levitic 17:10

„Dacă un om, din Israel – Sau din străini-aflați la el – Mănâncă sânge, va vedea Că-Mi voi întoarce Fața Mea, Îndată, împotriva lui – Deci împotriva omului Care, cu sânge, s-a hrănit – Și astfel, fi-va nimicit.

Levitic 17:14

Pentru că viața trupului, Aflată e-n sângele lui.” De-aceea-am zis, în acest fel, Copiilor lui Israel: „Cu nici un chip, să nu mâncați, Sângele trupului. Aflați Că este viața trupului, Ascunsă în sângele lui. Cel ce, cu sânge, s-a hrănit, Are să fie nimicit!

Maleahi 2:12

Domnul va nimici pe cel Care-a lucrat în acest fel. Îl va zdrobi și pe cel care Veghează și răspunderi are, Și pe cel cari o să se ducă Dar de mâncare să aducă În fața Domnului aflat În fruntea oștii așezat. Pe toți aceștia – negreșit – Din Iacov, îi va fi zdrobit.

Numeri 28:17

A cincisprezecea zi, la rând, A fi o sărbătoare mare. Apoi, sunt șapte zile-n care, Numai azime – negreșit – Ca să mâncați, e-ngăduit.

Numeri 9:13

Când cineva nu o să fie Aflat într-o călătorie – Și nici nu se va fi-ntâmplat Că acel om e necurat – Și totuși, nu a prăznuit Paștele, fi-va nimicit. Deci dacă el nu și-a adus Darul – așa precum v-am spus – La vreme-n cinstea Domnului, Atunci, pentru păcatul lui, Omul acela – negreșit – Are să fie pedepsit.

Matei 16:12

Ei, în sfârșit, s-au lămurit Că nu de pâine le-a vorbit, Ci despre-nvățătura lor – Acea a Fariseilor.

Luca 12:1

În vremea ‘ceea, mulți s-au dus, Ca să Îl vadă, pe Iisus. Atât de mulți se îmbulzeau În juru-I, încât se călcau, Unii pe alții, în picioare. Văzând acea mulțime mare, El zise ucenicilor: „Întâi, de-a Fariseilor Plămadă – de-al lor aluat – Să vă feriți, neîncetat. Fățărnicia e acea Plămadă – vă feriți de ea!

Luca 2:43

Când sărbătoarea s-a sfârșit, După ce praznicul cel mare, De Paști, se stinse, fiecare Porni către al său ținut. Iisus, de-ai lui, S-a fost pierdut Și, în cetate-a revenit.

Fapte 12:3

Văzând că aste lucruri, toate, Le plac Iudeilor, și-a zis Că bine e, de-ar fi închis Chiar Petru. Deci, n-a pregetat Și-n temniță, l-a aruncat. Fusese zi de sărbătoare, Căci era praznicul cel mare – Cel al Azimilor. L-a dus,

Galateni 5:12

Dar schilodească-se cei care V-aduc atâta tulburare!”

Deuteronom 16:3

Pe timpul cât o să dureze Această sărbătoare mare, Să știi că nimeni voie n-are, A folosi pâine dospită. O săptămână împlinită, Se vor mânca, pe-ntinsul țării, Azimi – sau pâinea întristării – Căci din Egipt tu ai ieșit În grabă, când l-ai părăsit. Așa să faci, ca să ții minte Și să-ți aduci, mereu, aminte, De ziua când tu ai ieșit Din țara-n care-ai fost robit.

Deuteronom 16:5

Acolo unde locuiești, Nu vei putea ca să jertfești Paștele-n cinstea Domnului,

Deuteronom 16:8

Deci șase zile încheiate, Numai azimi vor fi mâncate; S-aveți apoi, o adunare – A șaptea zi – de sărbătoare, În cinstea Domnului. În ea, N-o să lucreze nimenea.”