Exodul 12:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Această zi va fi pentru voi o zi de aducere-aminte: s-o comemorați ca pe o sărbătoare pentru Domnul. S-o comemorați de-a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Aceasta va fi pentru voi o zi de care vă veți aminti: să o comemorați desemnând-o ca sărbătoare în cinstea lui Iahve. Să practicați această comemorare în fiecare generație, respectând-o ca pe o sărbătoare care trebuie făcută mereu (în fiecare an).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Această zi să vă fie memorial și să o celebrați ca o sărbătoare a Domnului din generație în generațiile voastre: ca hotărâre veșnică să o celebrați!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Și pomenirea acestei zile s-o păstrați și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiți ca o lege veșnică pentru urmașii voștri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și această zi să vă fie ca amintire și s‐o păziți ca sărbătoare pentru Domnul; o veți păzi în neamurile voastre ca sărbătoare printr‐un așezământ în veac.

Exodul 12:14 Mawu Ofanana

2 Regi 23:21

Iosia a ieșit afară Și-a dat astă poruncă-n țară, Supușilor: „Vă pregătiți Ca Paștele să prăznuiți, În cinstea Domnului. Acum, Doresc să faceți toți, precum O cere legământul Lui, Înscris în cartea Domnului.”

Psalmi 111:4

El a lăsat o amintire, Cari să rămână peste fire, Spre a putea a fi știute Minunile, de El, făcute. Domnul este îndurător, E milostiv și iertător.

Psalmi 135:13

O Doamne, sfântul Nume-al Tău Rămâne, pentru veșnicie, Iar pomenirea Ta, se știe Că ține-va necontenit, Din neam în neam, pân’ la sfârșit.

Exodul 12:17

Să țină astă sărbătoare, Întotdeauna, fiecare, Căci ale voastre oști – pe toate – În ziua ‘ceea le voi scoate Eu, din Egipt. Veți ști apoi, Că ziua ce-o veți ține voi, Va trebui lege să fie, De-acuma, pentru veșnicie.

Exodul 12:24

Toate acestea să le știți, Căci trebuie ca să-l păziți, Ca pe o lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ copii apoi, De-acum, în vecii vecilor.

Exodul 12:43

Lui Moise și Aron apoi, Domnul le dete porunci noi: „Iată porunca privitoare La Paște, pentru fiecare: Străinilor să nu le dai, Din ele, a mânca. Să tai

Exodul 12:6

Păstrat, el trebuie să fie, Până când are ca să vie A paisprezecea zi din lună. În ziua ‘ceea, se adună Întreg neamul lui Israel, Iar seara, junghie-acel miel.

Exodul 23:15

Vei ține prima sărbătoare – Cea a azimilor – în care, Azimi mânca-vei, negreșit – Așa precum ți-am poruncit, În șapte zile, cât va ține Praznicu-acesta, pentru tine. Veți ține astă sărbătoare, În luna spicelor, în care, Voi – din robie – ați ieșit, Când din Egipt v-am izbăvit. Cu brațe goale-atunci, să știi Ca înainte-Mi, să nu vii.

Exodul 27:21

Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”

Exodul 5:1

Moise și-Aron, apoi, s-au dus La Faraon, și-astfel i-au spus: „Domnul, Cel care e – mereu – Al lui Israel Dumnezeu, Ție-mpărate, îți vorbește: „Acuma dar, îngăduiește, Să plece-al Meu popor. Să fie Lăsat, să meargă în pustie, Unde voiesc să pregătească Un praznic și să prăznuiască În cinstea Mea, cum se cuvine.”

Езекиел 46:14

La el, va fi adăugat Și darul de mâncare dat. A șasea parte să se ia, Din efă, când o să se dea Darul ce este rânduit. Cu untdelemn va fi-nsoțit, Căci dintr-un hin o să se ia A treia parte, să se dea, Spre-a se stropi, în acest fel, Floarea făini-apoi, cu el. Acesta este darul care Trebuie dat pentru mâncare Și e o lege, să se știe, Care va ține pe vecie, Privind darul ce e adus Și-n fața Domnului e pus!

Levitic 23:6

A cincisprezecea zi apoi, Din luna-ntâi – veți avea voi, Din nou, o sărbătoare mare: Cea a azimilor. Ea are A fi-nchinată Domnului, Spre lauda și cinstea Lui. În timp de șapte zile-apoi, Numai azimi, veți mânca voi.

Zaharia 6:14

Cununi, atunci, vor mai avea Helem, Iedaia, Tobia, Precum și Hen, acel pe care, Țefania, fecior, îl are. Ăst fapt rămâne, peste fire, Drept un moment de amintire Căci o să-și aibă locul lui, Apoi, în Templul Domnului.

Numeri 10:8

Doar fiii lui Aron – vei spune – Că pot, din trâmbițe, să sune, Căci ei sunt preoți. Să se știe Lucrul acest și să vă fie, De-acum, o lege pentru voi, Cari veșnică va fi apoi.

Numeri 15:15

Aceasta e o lege care O ține-ntreaga adunare: Și cel ce e din Israel Și cel ce e străin, la fel. Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, Dată vă este, pe vecie. Pentru străini are să fie Lege – ca pentru voi – mereu, Când jertfe-I fac, lui Dumnezeu.

Numeri 16:40

Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului.

Numeri 18:8

Către Aron, Domnu-a vorbit: „Din tot ce Eu voi fi primit, Din toate lucrurile care, A lui Israel adunare Are să Mi le-nchine Mie, Să știi că îți dăruiesc ție Toate acele lucruri care Aduse-Mi sunt, prin ridicare. Toate-ți sunt date și, să știi, Sunt și pentru ai tăi copii, Ca drept al ungerii primite. Ele vor fi statornicite, Prin legea dată, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, Iar legea trebuie să ție De-acum și până-n veșnicie.

Matei 26:13

Încă ceva am a vă spune: Oriunde, propovăduită E Evanghelia, vestită Va fi și fapta ce-a făcut Femeia, precum ați văzut.”

Luca 22:19

Pe-o pâine, mâinile, Și-a pus Și, mulțumire, a adus, Lui Dumnezeu. Apoi, o frânse Și, ucenicilor, o-ntinse, Zicând: „Acesta-i trupul Meu, Și, pentru voi, se dă. Mereu, Acest lucru, să-l săvârșiți, Ca astfel, să Mă pomeniți.”

Deuteronom 16:1

„Păzește luna spicelor, Iar sărbătoarea Paștelor, Tu să o prăznuiești, mereu – Spre a-L cinsti pe Dumnezeu – Căci noaptea, El te-a scos afară Și din robia ta amară – Din a Egiptului ținut – Om liber, Domnul te-a făcut.

Deuteronom 16:11

În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.

Deuteronom 6:8

Un semn de-aducere aminte, Să-ți legi la mâini și înainte, Ca pe fruntarii, să le-așezi Între-ai tăi ochi, ca să le vezi.

Iosua 4:7

Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat Că apele s-au despicat, Pe când chivotul Domnului Intra-n valea Iordanului. Aceste pietre au menire, De a sluji drept amintire, Copiilor lui Israel.”

1 Samuel 30:25

Și astăzi, se face la fel, În orice loc, în Israel. O lege și un obicei, E acest lucru, la Evrei.