Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 12:12 - Biblia în versuri 2014

12 Iată, în noaptea Paștelui, Eu, prin Egipt, am să pornesc, Pentru că am să îi lovesc Pe cei întâi născuți pe care, Acum, țara aceasta-i are, Oriunde sunt – în orice loc – Fie el om, sau dobitoc. Astfel, atunci – la acea dată – Eu am să fac o judecată, În contra zeilor pe care Țara Egiptului îi are. Va fi după al Meu cuvânt, Pentru că Eu doar, Domnul sânt.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Căci, în noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi orice întâi născut din țara Egiptului, atât al oamenilor, cât și al animalelor, și îi voi judeca pe toți dumnezeii Egiptului. Eu sunt Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Eu voi trece prin țara Egiptului în acea noapte. Și voi omorî pe toți prim-născuții din Egipt: atât ai oamenilor, cât și ai animalelor; și astfel voi pune în aplicare sentința (Mea) împotriva tuturor zeilor Egiptului. Eu sunt Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Eu voi trece prin țara Egiptului în noaptea aceea și voi lovi pe tot întâiul născut din țara Egiptului, de la om până la animale; voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului; eu sunt Domnul!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și eu voi trece prin țara Egiptului în noaptea aceasta și voi bate pe orice întâi‐născut din țara Egiptului de la om până la dobitoc și voi face judecăți împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului. Eu sunt Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 12:12
26 Mawu Ofanana  

Când Filisteni-au fost învinși, De spaimă mare-au fost cuprinși. Idolii, ei și i-au lăsat Fugind, iar David, foc, le-a dat.


El i-a lovit pe cei pe care, Întâi născuți, Egiptu-i are, Chiar de la oameni începând, La dobitoace ajungând.


În adunarea Lui, mereu, Șade al nostru Dumnezeu, Căci El este judecător, În rândul dumnezeilor.


Atuncea, zis-am către ei: „Cu toții sunteți dumnezei, Căci voi sunteți acei pe care Cel Prea Înalt, drept fii, Îi are.


O mie-ți cadă-alăturea, Iar zece mii în dreapta-ți cadă, Căci nu se vor apropia


Căci Domnul este Împărat Și Dumnezeu adevărat, Mai mare decât toți acei Care se cheamă dumnezei.


Căci prin Egipt, Domnul urmează A trece. El are să vază Că ați făcut precum v-a spus Și ați uns pragul cel de sus, Precum și stâlpii ușilor, Cu tot sângele mieilor. El nu o să îngăduiască, Atuncea, ca să vă lovească Nimicitorul, ci lăsați Veți fi, în viață, și cruțați.


Știu că, asemeni Domnului, Nu mai există dumnezei. El e mai mare decât ei! În tot ceea ce au lucrat, Trufie ei au arătat. Dar Domnul fost-a mai presus!”


Atunci, stăpânul robului, Să-l ia-naintea Domnului; De ușă-l va apropia Sau de-al ei stâlp, precum va vrea, Și-apoi, o sulă să găsească, Cu care să îi găurească Urechea, robului acel. De va lucra, în acest fel, Robul acela o să fie, În a sa slujbă, pe vecie.


„Iată ce-ți voi mai spune Eu: Să nu-L hulești pe Dumnezeu, Și să nu-l blestemi pe cel care Este-n al tău popor, mai mare.


Apoi, lui Moise, Dumnezeu Îi spuse: „Eu sunt Domnul, Eu!


A doua zi chiar, Domnu-a vrut Să facă ce-a zis și-a făcut Întocmai, precum a vestit. Turmele, toate, au pierit, Din țara Egiptenilor; Dar cele-ale copiilor Lui Israel, toate, scăpară Fără ca vreo vită să piară.


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Egipt, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. Iată că Domnul călărește Pe un nor iute și sosește În al Egiptului ținut. Înspăimântați, când L-au văzut, Toți idolii Egiptului Au tremurat în fața Lui, Iar Egiptenii – dintr-odată – Și-au simțit inima-nmuiată.


Voi arde casele la cei Cari în Egipt sunt dumnezei, Căci Nebucadențar, cu foc, Are să ardă acest loc, Iar ai lor idoli, în robie, Ajunge-vor duși ca să fie. Apoi, țara Egiptului, Pricina veseliei lui Are să fie-atunci, căci el Se veselește precum cel Care-i păstor, cu straie noi, Ieșind din ea-n pace apoi.


Stâlpii Egiptului, aflați Lângă Bet-Șemeș, sunt surpați. Arse sunt casele la cei Cari în Egipt sunt dumnezei.”


Dar Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis în acest fel: „Pe-Amon – Pe cel din No – pe Faraon, Egiptul și cu toți acei Pe cari îi are dumnezei, Precum și pe aceia care Și-au pus nădejdea lor cea mare În cel care este pe tron Și în Egipt e Faraon, Sau în cei cari sunt împărați Peste ținuturi așezați, Am să îi pedepsesc! Îi dau


Dar dintre oamenii acei, Voi mai lăsa câțiva. Pe ei, De sabie am să-i feresc, De ciumă am să-i ocrotesc Și nici nu am să-i las să cadă, În gheara foametei, drept pradă. Aceștia au să povestească – Oriunde au să se găsească – Despre tot răul cel făcut, În țara lor, când au șezut. În acest fel, o să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”


Un mare bocet o să fie, Când Eu voi trece printre voi” – A mai spus Dumnezeu, apoi.


Grozav va fi Domnul, cu ei, Iar pe cei cari sunt dumnezei Pe-acest pământ, El îi lovește – În orice loc – și-i nimicește. Apoi, oricine-n țara lui O să se-nchine Domnului, Cu tot poporu-acela care E pe ostroavele din mare.”


Egiptu-n doliu se găsea, În acel timp, căci își jelea Primii născuți care-au pierit, Pentru că Domnul i-a lovit; Și toți zeii Egiptului Simțit-au mâna Domnului.


În zori de zi, s-au deșteptat Cei din Asdod, și l-au aflat Pe-al lor Dagon, jos – prăbușit Cu fața la pământ – trântit Lângă chivotul Domnului. L-au așezat la locul lui


Deci faceți, niște chipuri, voi, Ca umflăturile, și-apoi, Și alte chipuri să lucrați, La fel ca șoarecii aflați În țară de vă pustiesc. Dați slavă Domnului ceresc, Dați slavă Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are. Dacă veți face-n acest fel, Atuncea noi sperăm că El O să-Și ridice mâna-apoi, Să nu apese peste voi, Pe dumnezeii ce-i slujiți Și țara-n care locuiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa