Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 12:11 - Biblia în versuri 2014

11 Iată cum trebuie să stați, Când mielul o să îl mâncați: În mâini, toiege să aveți, Mijlocu-ncins să vi-l țineți; Cu-ncălțămintea în picioare, Îl veți mânca în graba mare, Căci sunt Paștele Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Să-l mâncați după ce v-ați înfășurat brâul în jurul mijlocului, v-ați pus sandalele în picioare și v-ați luat toiagul în mână. Să-l mâncați în grabă, fiindcă este mielul de Paște al Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Când îl veți mânca, să fiți echipați (de plecare), să aveți sandalele în picioare și toiagul în mână. Să vă grăbiți când îl veți mânca; pentru că acesta este mielul care va reprezenta Paștele lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Să-l mâncați așa: să aveți mijlocul încins, sandalele în picioare și toiagul în mână; să-l mâncați în grabă: este Paștele Domnului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Când îl veți mânca, să aveți mijlocul încins, încălțămintea în picioare și toiagul în mână și să-l mâncați în grabă, căci sunt Paștele Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și să‐l mâncați așa: cu coapsele încinse, încălțămintele în picioare și toiagul în mână și să‐l mâncați în grabă: sunt paștele Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 12:11
21 Mawu Ofanana  

Iosia a ieșit afară Și-a dat astă poruncă-n țară, Supușilor: „Vă pregătiți Ca Paștele să prăznuiți, În cinstea Domnului. Acum, Doresc să faceți toți, precum O cere legământul Lui, Înscris în cartea Domnului.”


Cu sânge o să însemnați, Casele-n care vă aflați. Eu voi vedea sângele-apoi, Și am să trec pe lângă voi, Fără să vă pricinuiesc Vreun rău atuncea când lovesc Țara Egiptului. Să știți


Moise-a chemat, atunci, la el, Pe cei bătrâni din Israel, Și le-a vorbit: „Voi să plecați, Căci trebuie ca să luați, Pentru familii, câte-un miel. Paștele vostru, este el Și trebuie să-l junghiați.


Să le răspundeți mai apoi: „Iată, e jertfa Paștelui, Adusă-n cinstea Domnului, Care, pe noi, ne-a ocrotit. În noaptea când El a lovit Egiptul și-al lui împărat, Casele noastre au scăpat.” Atunci când Moise a sfârșit, Aceste vorbe, de rostit, Întreg poporul adunat, Pân’ la pământ, s-a închinat.


Lui Moise și Aron apoi, Domnul le dete porunci noi: „Iată porunca privitoare La Paște, pentru fiecare: Străinilor să nu le dai, Din ele, a mânca. Să tai


Dar nu cu grabă, nu fugiți! Căci Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are Vă va tăia calea și, iată, În fața voastră Se arată.”


În ziua a paisprezecea, Din luna-ntâi, voi veți avea Praznicul Paștelui. Să știți Că trebuie să-l prăznuiți O săptămână încheiată. În săptămâna arătată, Numai azimi veți mânca voi,


În luna-ntâi din an, în care, A paisprezecea zi apare – În intervalul definit De două seri – sărbătorit, Va fi Paștele Domnului; Iar după noaptea Paștelui –


„A paisprezecea zi apoi – Din luna-ntâi – să țineți voi, Paștele Domnului, urmând


Domnul, lui Moise, i-a vorbit, Atuncea când a poposit Poporu-așa precum se știe, În a Sinaiului pustie, În luna-ntâi, din anu-n care Al doilea e, de la plecare Din al Egiptului ținut, De când El, liber, l-a făcut:


„Încins, mijlocul să vă fie, Și-aprinsă, a voastră, făclie!


Dar, tatăl său nu a mai stat Să îl asculte. A chemat, Robii, și a-nceput să spună: „Aduceți haina cea mai bună Și, pe-al meu fiu, să-l îmbrăcați. Inel, în deget, i-așezați, Și-ncălțăminte, în picioare!


Când Paștele se-apropiau, Către Ierusalim, porneau Părinții pruncului Iisus, În fiecare an. S-au dus –


Ea s-a apropiat de masă, Cu o privire rugătoare. La ale lui Iisus picioare, În liniște, s-a ghemuit; Apoi, cu lacrimi, le-a stropit, Cu al ei păr, I le-a uscat Și mir, pe ele, a turnat.


Deci trebuie ca, măturat, Să fie vechiul aluat, Ca astfel – fără îndoială – Să fiți o nouă plămădeală – Așa precum v-ați arătat – În care nu e aluat, Căci al nost’ Paște, negreșit – Hristosul deci – a fost jertfit.


Călcați, peste întinsul firii, Plini de curaj, neîncetat, Dacă-n picioare v-ați luat – Drept încălțări – râvna pe care A păcii Evanghelie-o are.


„Păzește luna spicelor, Iar sărbătoarea Paștelor, Tu să o prăznuiești, mereu – Spre a-L cinsti pe Dumnezeu – Căci noaptea, El te-a scos afară Și din robia ta amară – Din a Egiptului ținut – Om liber, Domnul te-a făcut.


Deci la Ghilgal, a poposit Poporul și s-a pregătit Ca Paștele să îl serbeze, Căci trebuia ca să urmeze A paisprezecea zi – în care Țineau această sărbătoare. Chiar în acea lună din an, Trecuseră peste Iordan, Și-au stat pe-ntinsul câmpului Din fața Ierihonului.


Vă spun, să vă încingeți dar, Coapsele minții voastre, iar Nădejdea-n harul cel de sus – În harul ce va fi adus, Când va veni Hristos – să știți, Ca să vi-o puneți. Voi să fiți


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa