Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 11:5 - Biblia în versuri 2014

5 Pieri-vor toți ai voștri prunci, Cari mai întâi vi s-au născut. Lucrul acest va fi-nceput De la urmașul pus pe tron Chiar de măritul Faraon, Până la cel mai ne-nsemnat Fecior al roabei care-a stat La râșniță. Primii născuți Ai dobitoacelor, trecuți În moarte, chiar și ei fi-vor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Toți întâii născuți din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon care stă pe tron, până la întâiul născut al slujitoarei care învârte la râșniță și până la toți întâii născuți ai vitelor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Toți prim-născuții din țara Egiptului vor muri, începând cu primul-născut al faraonului care stă pe tron, continuând cu primul-născut al sclavei care macină cu râșnița și terminând cu toți primii născuți ai vitelor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 va muri orice întâi-născut din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraón, care șade pe tronul său, până la întâiul născut al servitoarei de la râșniță și până la orice întâi-născut al animalelor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 și toți întâii născuți din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon, care șade pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al roabei care stă la râșniță și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și orice întâi‐născut în țara Egiptului va muri, de la întâiul născut al lui Faraon care șade pe scaunul său de domnie până la întâiul născut al roabei care este înapoia râșniței și orice întâi‐născut al dobitoacelor.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 11:5
13 Mawu Ofanana  

Pe cei dintâi născuți pe care Țara Egiptului îi are, Domnul, din ceruri, i-a lovit Și-n felu-acesta au pierit.


El i-a lovit pe cei pe care, Întâi născuți, Egiptu-i are, Chiar de la oameni începând, La dobitoace ajungând.


Pe-Acela care i-a lovit Pe Egipteni și-a nimicit De-ndată, pe toți cei pe care, Întâi născuți, Egiptu-i are, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Cum i-a lovit pe cei aflați Întâi născuți printre cei care, Locuitori, Egiptu-i are – Pârga puterilor lui Ham Și-a celor ce-s din al lui neam.


Iată, în noaptea Paștelui, Eu, prin Egipt, am să pornesc, Pentru că am să îi lovesc Pe cei întâi născuți pe care, Acum, țara aceasta-i are, Oriunde sunt – în orice loc – Fie el om, sau dobitoc. Astfel, atunci – la acea dată – Eu am să fac o judecată, În contra zeilor pe care Țara Egiptului îi are. Va fi după al Meu cuvânt, Pentru că Eu doar, Domnul sânt.


Când miezul nopți a venit Peste Egipt, Domnu-a lovit Pe cei dintâi născuți ai lui: Din casa Faraonului – De pe-al său scaun de domnie – Pân’ la acel ce-a fost să fie Primul născut al celui care Era, atunci, în închisoare; Și-n neamul dobitoacelor Pieriră-ntâi născuții lor.


S-a-mpotrivit Faraon, vrând Să ne oprească să plecăm, Domnul, căruia ne-nchinăm, Pe toți întâi născuții lui, Precum și pe-ai Egiptului, I-a omorât atunci, lovind Întâi pe oameni și sfârșind Cu dobitoacele lor. Eu, Jertfă-i aduc, lui Dumnezeu, Pe cei ce sunt întâi născuți – Pe toți cei care-au fost făcuți Întâi, ca parte bărbătească. Apoi, are să trebuiască Să îi răscumperi pe toți cei Întâi născuți, din fiii mei.


Să îți vorbesc, acuma, viu Și-ți spun: „Lasă-l pe al Meu fiu Să plece, ca să Îmi slujească! Dacă nu faci să se-mplinească Dorința Mea, precum am vrut, Atunci pe-ntâiul tău născut Îl voi ucide, negreșit!” Când Domul, vorba, a sfârșit,


Ia pietrele de moară, fată, Și macină făina-ndată. Iute, marama să ți-o scoți Și saltă-ți poalele, să poți, Picioarele, să-ți dezvelești Ca peste râuri să pășești!


Pe-ai noștri tineri i-au silit Ca să râșnească, ne-ncetat. Copii-au fost puși la cărat Poveri de lemne. Mulți slăbeau Și sub poveri se prăbușeau.


Dacă, atuncea – bunăoară – Două femei vor fi la moară, Doar una are-a fi luată, Iar cealaltă va fi lăsată.


Tot prin credință, a păzit El, Paștele, și-a folosit Stropirea sângelui; astfel, Nimicitorul – pe acel Care era întâi născut – Să îl lovească, n-a putut.


Când Filisteni-au năvălit, L-au apucat și l-au trântit, Iar când a fost întins pe jos, S-au repezit toți și i-au scos, Îndată, ochii, fără teamă Și-apoi, cu lanțuri de aramă, Strâns, peste brațe, l-au legat. În urmă, l-au întemnițat, Și-n temnița-n care l-au dus, Să-nvârtă-o râșniță, l-au pus.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa