Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 10:23 - Biblia în versuri 2014

23 Nimeni, nimic, n-a mai văzut Și nimeni nu s-a-ncumetat Atunci, să se fi ridicat Din locul lui. Unde-a șezut Israel – în al său ținut – A fost, în acel timp, lumină.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Nu se vedeau unii pe alții și timp de trei zile nu s-a ridicat niciunul din locul în care era. Dar toți fiii lui Israel au avut lumină în locuințele lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Oamenii nu se puteau vedea unii pe alții; și în timpul celor trei zile, nu s-au deplasat din locul în care erau. Dar toți israelienii au avut lumină acolo unde locuiau.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Nu se vedea om cu om și nimeni nu s-a ridicat din locul lui timp de trei zile. Dar la toți fiii lui Israél era lumină în locuințele lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Nici nu se vedeau unii pe alții și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel era lumină.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Nu se vedeau unul pe altul și trei zile niciunul nu s‐a sculat din locul în care era. Dar pentru toți copiii lui Israel era lumină în locuințele lor.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 10:23
15 Mawu Ofanana  

S-a așezat norul acel, Între Egipt și Israel. Întunecos el se vădea, Pe-o parte, însă răspândea – Cealaltă parte-a norului – Lumină, împrejurul lui. El, între tabere, a stat – Întreaga noapte – și-a vegheat Ca oastea Egiptenilor, Să nu ajungă la popor; Iar taberele au rămas Pe loc și n-au făcut un pas, Una spre alta, până când Au venit zorii, alungând Al nopții văl întunecat.


O săptămână a trecut După ce-n sânge s-a făcut Râul pe care l-a lovit Domnul, așa cum a vorbit.


La fel și vrăjitori-au vrut Să facă, însă n-au putut, Cu toată străduința lor. Erau păduchii, pe popor, Pe dobitoace, peste tot.


Când au văzut că ei nu pot Păduchi a scoate, au venit La Faraon și i-au vorbit: „Noi, vrăjitorii, nu putem Scoate păduchi. Acum vedem Că ăsta e un lucru greu. E degetul lui Dumnezeu Aici, acuma, negreșit.” Dar inima și-a împietrit, Din nou, măritul Faraon. N-a vrut, de Moise și Aron, S-asculte. Prin purtarea lui, A-mplinit spusa Domnului.


În acea zi, va fi ferit Doar al Gosenului ținut, Căci în acel loc, am văzut Că locuiește-al Meu popor. Voi da poruncă muștelor, Să nu pătrundă-n locu-acel, Pentru că vreau, în acest fel, Ai Mei să fie ocrotiți Și totodată, voi să știți Că Eu, Domnul, azi am șezut În mijlocul ăstui ținut.


În al Gosenului ținut – Acolo unde au șezut, Atunci, fiii lui Israel – Piatra nu a bătut, defel.


Dar turmele lui Israel Vor fi păzite-atunci, de El; Căci Dumnezeu, seama, va ține, De ceea ce îi aparține Poporului Său – nici o vită, De ciumă, nu va fi lovită, Ci ale Egiptenilor Turme, atuncea, pieri-vor.”


Pe orbi, pe drumul neumblat – În urmă – îi călăuzesc, Căci am să îi povățuiesc Doar pe cărări necunoscute Care de ei n-au fost bătute. Le voi preface în lumină, Întunecimea cea deplină, Iar căile cele cotite Au să le fie netezite. Acestea am să le-mplinesc Și nu o să îi părăsesc.


N-am vrut nici ploaie să vă dau, Când încă trei luni mai erau Până porneați la secerat. Peste-o cetate, ploi, am dat, Dar peste alta, am făcut, Un strop ca să nu fi căzut. Peste-un ogor, ploaie, am dat, Iar peste altul n-a plouat.


În vremea ‘ceea de apoi, Din nou aveți a vedea voi, Că e deosebire mare Între cel rău și-ntre cel care Este un om neprihănit, Între cel care I-a slujit Lui Dumnezeu și între cel Care nu-L va sluji pe El” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Din a tenebrelor putere, Ne-a izbăvit prin a Sa vrere, Dându-ne-n urmă – dragii mei – Împărăția dragostei Fiului Său. Acolo, El Ne-a strămutat, pe noi, astfel.


Când s-au văzut înconjurați – Părinții voștri au strigat La Domnul. Eu i-am ascultat Și-un întuneric, între voi Și Egipteni, am pus apoi. Cu marea, i-am acoperit Pe Egipteni, și au pierit. Cu ochii voștri ați văzut Minunile ce le-am făcut. Apoi, o vreme a venit, Când, prin pustiu, ați rătăcit.


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa