Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 10:22 - Biblia în versuri 2014

22 Porunca dată, împlinită A fost de Moise, imediat. Spre cer, brațul și-a ridicat Și-o mare beznă s-a întins Peste-al Egiptului cuprins. Trei zile bezna a ținut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Moise și-a întins mâna spre cer. Atunci s-a făcut un mare întuneric în toată țara Egiptului. Acest întuneric a durat trei zile.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Și Moise și‐a întins mâna spre ceruri și a fost întuneric gros în toată țara Egiptului trei zile.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 10:22
13 Mawu Ofanana  

Pe toți acești, El i-a învins: În miezul zilei, i-a împins În beznă, unde i-a lăsat Să bâjbâie, neîncetat, Conduși de-amăgitoare șoapte, De parcă-ar fi în miez de noapte.


Bezna adâncă a venit Și negura i-a-nvăluit Să-i facă a lua aminte La ale Domnului cuvinte.


Poporul sta la depărtare, Iar Moise, spre norul în care Domnul era, s-a îndreptat,


Cu-a lui privire în pământ, El va vedea precum că sânt Necazuri doar, în jurul său, Grele nevoi, neguri și rău. Poporul fi-va părăsit, Fiind – în beznă – izgonit.


Când Eu te sting, când vei pieri, Cerul îl voi acoperi, Iar stelele pe el aflate, Atunci vor fi întunecate. Soarele ce răsare-n zori Îl voi acoperi cu nori, Iar luna nu va mai putea, Lumina ei, ca să o dea.


Din a ta pricină doar, iată, Bolta va fi întunecată. Luminătorii cerului Nu vor luci pe fața lui, Căci peste-a ta țară, voiesc Ca bezna să o răspândesc, Așa cum hotărât-am Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu.


O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.


Soarele-n beznă se preface, Iar luna, sânge, se va face. Acestea toate au să fie Mai înainte ca să vie Ziua cea mare-nfricoșată Care-i „a Domnului” chemată.


Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”


N-am vrut nici ploaie să vă dau, Când încă trei luni mai erau Până porneați la secerat. Peste-o cetate, ploi, am dat, Dar peste alta, am făcut, Un strop ca să nu fi căzut. Peste-un ogor, ploaie, am dat, Iar peste altul n-a plouat.


Atunci voi v-ați apropiat, De munte și smeriți ați stat. Muntele-ntreg era aprins, Iar flacăra ce l-a cuprins, Până la cer s-a înălțat. Totul, în jur, s-a-ntunecat De nori cari încercau să iasă Din negura aceea deasă.


Aceste vorbe, le-a rostit Domnul, când vouă va vorbit, Pe muntele Horebului, Șezând în para focului, Fiind, de nor, înconjurat Și-n neguri dese, îmbrăcat. Voi toți, atunci, ați auzit Cuvintele ce le-a rostit – N-a fost nimic adăugat. Totul în piatră-a fost săpat, Iar tablele acele-apoi, Mi le-a dat mie, pentru voi.


Îngeru-al cincilea, de-ndat’, Al său potir și l-a vărsat, Asupra jilțului pe care, Pentru domnie, fiara-l are. Întreaga ei împărăție Ajunse-atuncea ca să fie, În întuneric, cufundată, Iar oamenii – de astă dată – Și-au mușcat limba, de durere, Și n-au avut nici o putere.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa