Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 10:21 - Biblia în versuri 2014

21 Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată, acum ce am să-ți cer: Să îți ridici mâna, spre cer, Căci bezna grea se va întinde Și-ntreg Egiptul va cuprinde. Această beznă ce-o să vie, Atât de deasă o să fie, Că va putea fi pipăită.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer și va fi întuneric peste toată țara Egiptului, atât de întuneric, încât să-l poți pipăi“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer ca să se facă întuneric peste tot teritoriul Egiptului. Acest întuneric va fi atât de pronunțat, încât se va putea pipăi cu mâna!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer și va fi întuneric peste țara Egiptului, un întuneric să-l pipăi cu mâna!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, și va fi întuneric peste țara Egiptului, așa de întuneric de să se poată pipăi.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți mâna spre ceruri și va fi întuneric peste țara Egiptului și întunericul se va putea pipăi cu mâna.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 10:21
23 Mawu Ofanana  

Pe toți acești, El i-a învins: În miezul zilei, i-a împins În beznă, unde i-a lăsat Să bâjbâie, neîncetat, Conduși de-amăgitoare șoapte, De parcă-ar fi în miez de noapte.


Bezna adâncă a venit Și negura i-a-nvăluit Să-i facă a lua aminte La ale Domnului cuvinte.


Le fie drumu-ntunecos – Neîncetat – și-alunecos, Iar îngerul lui Dumnezeu Să-i urmărească tot mereu!


Mânia Domnului aprinsă, Urgia Lui cea necuprinsă, Iuțimea și necazul Lui Trimise-au fost poporului: Un cârd de îngeri slujitori, Doar de necaz aducători.


Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, Te duci și lui Aron îi spui, Ca peste-ale Egiptului Ape, toiagul să-și întindă. Astfel, el are să cuprindă, Cu-a lui putere, apa toată, Oriunde ea este aflată: În bălți, în iazuri sau în râu, Precum și în orice pârâu. De sânge-astfel, va fi cuprins Tot al Egiptului întins. Cu sânge doar, va fi umplut Oricare vas ce e făcut Din lemn sau piatră, negreșit.”


Domnul, la Sine, l-a chemat Pe Moise, și a cuvântat: „Întinde-ți dar, spre cer, de-ndată, Al tău braț și are să bată Piatra-n țara Egiptului, Lovind locuitorii lui Și turmele cari pe câmp sânt Și iarba, de pe-al său pământ.”


Bezna e calea celor răi, Și pe-ale lor ascunse căi, Ei nu simt când se poticnesc.


Omu-nțelept ochii și-i ține În cap, însă nebunul vine Prin întuneric, șchiopătând. Dar am băgat de seamă când Mai cu atenție-am privit, Că cei doi au împărtășit Aceiași soartă. Am picat


Căci stârpitura a pierit La naștere chiar, iar apoi S-a-ntors în beznă, înapoi,


Când Eu te sting, când vei pieri, Cerul îl voi acoperi, Iar stelele pe el aflate, Atunci vor fi întunecate. Soarele ce răsare-n zori Îl voi acoperi cu nori, Iar luna nu va mai putea, Lumina ei, ca să o dea.


De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, O beznă grea s-a pogorât; Sub al ei văl, a zăvorât Țara și toți oamenii ei.


De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, Un văl de beznă s-a întins Și toată țara a cuprins.


De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, Un întuneric a venit Și, țara, a învăluit.


Pentru că Domnul Dumnezeu, ‘Naintea voastră, e mereu Și El se va lupta apoi – În țara ‘ceea – pentru voi – Așa cum bine ați văzut, Prin tot ceea ce a făcut, De când a fost al vost’ popor, În țara Egiptenilor.


Iar ziua – în amiaza mare – Vei bâjbâi fără-ncetare, Ca orbul de vederi lipsit, În negură învăluit. În lucrul ce îl faci, deloc, Nu vei putea să ai noroc. Cât vei trăi, doar apăsat Vei fi într-una și prădat; Nu va fi nimeni săritor, Ca să îți vină-n ajutor.


A fost vreun dumnezeu să poată, Pe-un neam, de la alt neam să-l scoată Prin încercări și semne mari, Prin lupte-apoi – cu brațe tari – Și prin minuni înfricoșate, Așa cum numai Domnul poate, Așa precum El a făcut În al Egiptului ținut?


Oameni-aceștia, fântâni, sânt, Adânc săpate în pământ, În care, apa nu se-adună. Ca norii sunt, duși de furtună, Căci pentru ei, a fost păstrată Doar negura întunecată.


Căci Dumnezeu nu i-a cruțat Pe îngeri, ci i-a aruncat, Pe cei care-au păcătuit, Jos, în Adânc. I-a pedepsit Chiar și pe ei, căci sunt legați, Cu lanțuri, stând înconjurați De întuneric, la păstrare, Până veni-va vremea-n care, El o să facă judecată.


Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.


În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.


Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al patrulea A răsunat, a fost lovit Soarele, cari s-a înnegrit Pe o treime-apoi, din el. Cu luna, s-a-ntâmplat la fel; Cu stelele, de-asemenea. Lumina zilei nu avea, Puterea de la început; Cu o treime, a scăzut, Iar noaptea și ea se arată Că este mai întunecată.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa