Exodul 10:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Atuncea, El a-ndepărtat Toate lăcustele din țară. Un vânt puternic, a pus iară, Să bată-acum, dinspre apus. Acesta a luat pe sus Și-a azvârlit întregul roi, În Marea Roșie apoi, Unde lăcustele pieriră, Căci apele le înghițiră.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Domnul a făcut să sufle dinspre vest un vânt foarte puternic, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie. Nicio lăcustă n-a rămas pe întreg teritoriul Egiptului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Iahve a făcut să sufle cu mare intensitate – din direcția Vest – un vânt care a luat lăcustele; și astfel, ele au fost aruncate în Marea Roșie. Nu a mai rămas în Egipt nici măcar una.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Domnul a întors un vânt dinspre mare foarte puternic, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie. N-a mai rămas nicio lăcustă în toate hotarele Egiptului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Și Domnul a întors un vânt de apus foarte puternic care a ridicat lăcustele și le‐a afundat în Marea Roșie. N‐a rămas o lăcustă în toate hotarele Egiptului.

Exodul 10:19 Mawu Ofanana

Psalmi 109:23

Pier ca și umbra ce se-apleacă Către pământ, gata să treacă. Asemenea lăcustei, eu Ajuns-am izgonit mereu.

Exodul 10:18

Moise și frate’ său, Aron, Plecară, de la Faraon. Când au ieșit din fața lui, S-au dus ‘naintea Domnului Și rugăciuni I-au înălțat.

Exodul 10:20

Dar Faraon și-a împietrit Inima iar – cum a voit Domnul, din nou – și astfel, el Nu l-a lăsat pe Israel, Să părăsească țara lui, Ca să slujească Domnului.

Exodul 13:18

El, pe popor, l-a îndrumat Pe drumul care s-a-ndreptat Către pustie, hotărând Ocol a face, atingând Al Mării Roșii țărm astfel. Ieșind, fii lui Israel, Cari din Egipt au fost scăpați, Erau cu toții înarmați.

Exodul 15:4

El, oastea Faraonului Și-ntreg convoiul său de care, Le-a prins și le-a zvârlit în mare. Toți călăreții – încercați, Aleși, destoinici – înecați Au fost, de-a Mării Roșii ape. Nici unul n-a putut să scape,

Ioel 2:20

Vrăjmașul care e aflat În miazănoapte, depărtat Are să fie de la voi. Am să îl izgonesc apoi, Spre un pământ rău, pustiit, Care de apă e lipsit. Am să-i împing, vrăjmașului, Partea din față-a oștii lui, În marea de la răsărit Și-apoi în cea din asfințit Am să-i împing partea pe care În coada oștilor o are. Se va-nălța duhoarea lui – Mirosul putregaiului – În sus, pentru că am văzut Că el, grozav doar, s-a crezut.

Evrei 11:29

Prin marea Roșie, poporul Putut-a trece, cu piciorul, Tot prin credință, și-a umblat, Prin ea, la fel ca pe uscat; Iar Egiptenii cari veneau Din spate și îi urmăreau Cu furie, dezlănțuiți, De ape fost-au înghițiți.