Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 1:17 - Biblia în versuri 2014

17 Dar moașele nu au făcut Așa precum le-a fost cerut De împărat, căci tot mereu, Teamă aveau de Dumnezeu. De-aceea-n viață au lăsat Pe-oricine, chiar de-a fost băiat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Însă moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut cum le-a poruncit regele Egiptului, ci au lăsat și băieții să trăiască.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și nu au procedat cum le-a ordonat monarhul Egiptului; ci au lăsat să trăiască și băieții.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut după cum le spusese regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieți să trăiască.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Dar moașele s‐au temut de Dumnezeu și n‐au făcut cum le zisese împăratul Egiptului, ci au lăsat vii pe băieți.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 1:17
22 Mawu Ofanana  

Avram răspunse hotărât: „Credeam că fi-voi omorât, Din pricina nevestei, eu, Căci nu-i teamă de Dumnezeu, La oamenii din țara asta.


A treia zi, Iosif s-a dus La ei și-a zis: „Precum v-am spus, Să faceți, de vreți să scăpați!


David, atunci, a stăruit În ceea ce a poruncit, Iar căpitanii oștilor – Și toți însoțitorii lor – S-au dus, spre-a împlini pe dat’, Porunca dată de-mpărat, Așa precum li s-a cerut.


Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.


Dar slujitorii-mpărătești, Cari stau la porțile domnești, L-au întrebat, plini de mirare: „De ce calci tu porunca, oare, Când ea e dată de-mpărat?”


Iată, nebănuit de mare E bunătatea cea pe care Tu o păstrezi, spre-a face bine Celor care se tem de Tine, Căci din ea, parte, ai făcut La toți cei care Te-au crezut!


Atunci, ele au fost chemate, La împărat, și întrebate: „De ce, voi ați nesocotit, Ceea ce eu v-am poruncit, Și i-ați lăsat ca să trăiască, Pe cei de parte bărbătească?”


Iar Dumnezeu a dăruit Moașelor, case. În ăst fel, Plată primit-au, de la El, Pentru că Domnul a văzut, Că – de El – ele s-au temut.


Prin dragoste, credincioșie, Nelegiuirea o să fie, De către oameni, ispășită; Chiar și prin frica zămislită Din teama de Stăpânul său, Se-abate omul, de la rău.


Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu


Acuma însă, stai și-ascultă Care-i sfârșitul tuturor, Cel al învățătorilor: Tu, teme-te de Dumnezeu! Păzește-I Legile, mereu! Să nu ieși din porunca Lui! Îndatorirea omului, Aceasta este; căci odată,


Totuși, mi-am zis în gândul meu: De-o sută de ori de greșește Cel păcătos și stăruiește Într-una în greșeala lui, Eu știu că fericire nu-i, Decât pentru acela care, De Domnul, stă în ascultare. Temându-se de El, mereu Fericiți fi-vor – vă spun eu.


Oameni-acei au cuvântat Din nou, zicând către-mpărat: „Pe Daniel, l-am găsit noi – Pe cel luat prins de război, Din Iuda – că a încălcat Poruncile ce tu le-ai dat. De trei ori, zilnic, Daniel Intră în casă, unde el Se roagă-apoi, Celui pe care, Drept Domn, poporul său Îl are!”


Și al lui Efraim popor Are să fie asuprit Și-n judecată-apoi, zdrobit, Căci a urmat – cum am văzut – Învățături ce i-au plăcaut.


Căci ei păzesc, necontenit, Ceea ce Omri-a rânduit, Lucrând precum acei pe care Ahab în casa lui îi are, Umblând pe calea tuturor, Ținându-se de sfatul lor. De-aceea – trebuie să știi – De pomină te fac să fii. Cei cari au să te locuiască, Batjocuri au să înghițească, Purtând ocara cea pe care Sărmanul Meu popor o are.”


Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.


Teamă, s-aveți de-Acel care, Când a ucis, putere are, Trupu-n gheenă, să îl piardă Și-n al ei foc, totul, să ardă. Așadar, grijă să aveți: De El, mereu, să vă temeți!


Petru – și-apostolii, la fel – Răspunseră: „Noi judecăm Căci trebuie să ascultăm, Mai mult, de Domnul, tot mereu, Decât de oameni. Dumnezeu,


Ahimelec, tu – negreșit – Morții ai să îi fii sortit, Cu toată casa tatălui Pe care-l ai! Scăpare nu-i, Pentru că tu știut-ai bine Ce se petrece, dar, la mine – Să-mi dai de veste – n-ai venit, Ci cu dușmanul te-ai unit!” Către alergători, apoi, Saul s-a-ntors și spuse: „Voi, Ucideți-i acum, pe toți! Ucideți-i pe-acești preoți Ai Domnului, pentru că ei, Cu David – și cu toți acei Cari sunt cu el – s-au învoit Și împotrivă-mi s-au unit! Cu toți să piară așadar, Căci au știut că e fugar David, dar nu mi-au dat de veste, Să pot să aflu unde este!” Dar slujitorii n-au făcut Ceea ce Saul le-a cerut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa