Exodul 1:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ La tot ce-a fost mai greu în țară, Ca să le facă viața-amară. Astfel, ei, lutul, îl scoteau Și cărămizi apoi, făceau, Iar muncile ogoarelor Erau tot pe umerii lor. În toate câte i-au silit Să facă, ei au dovedit Cum că de milă, sunt lipsiți, Față de cei ce-s asupriți.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Le-au făcut viața amară, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor și la tot felul de lucrări pe câmp. Orice lucrare pe care o făceau pentru egipteni era foarte grea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Le-au făcut viața amară, pretinzându-le să muncească intens la prepararea liantului folosit în construcții, la fabricarea cărămizilor și la executarea diverselor munci agricole. De fiecare dată când le dădeau israelienilor anumite sarcini, egiptenii erau foarte duri cu ei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Le-au făcut viața amară printr-o muncă dură la lut și cărămizi și prin tot felul de lucrări la câmp: prin toate muncile la care îi sileau la sclavie cu asprime.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Le-au făcut viața amară prin lucrări grele de lut și cărămizi și prin tot felul de lucrări de pe câmp; în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă erau fără niciun pic de milă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și le‐au amărât viața prin muncă grea la lut și la cărămizi și la tot felul de muncă pe câmp; toată munca lor cu care‐i robeau era cu asprime.

Exodul 1:14 Mawu Ofanana

Geneza 15:13

„În vremile ce au să vină” – Domnul a spus – „va fi străină, Sămânța ta, în altă țară. Roabă va fi și grea povară – În patru secole-ncheiate – Are a-i apăsa pe spate.

1 Regi 12:14

El a vorbit, poporului: „Dacă ați dus jugul cel greu Cari pus a fost de tatăl meu, Eu vă voi pune un jug care O să v-apese și mai tare. Iar dacă bice v-au lovit Când tatăl meu a-mpărățit, Cu scorpioane-am să vă bat Când voi ajunge împărat.”

Psalmi 129:1

Din tinerețe, negreșit, Destul eu fost-am asuprit! Să spună-ntregul Israel, Dacă nu s-a-ntâmplat astfel!

Psalmi 68:13

Pe când în staule ședeți Cu toții și odihnă-aveți, Pe-aripile de porumbel Argint s-a pus; are pe el, Pene de-un galben auriu.

Psalmi 81:6

„Poverile ce le-a purtat Pe umăr, i le-am descărcat Și nu mai ține-n mâna lui, Povara grea, a coșului.

Exodul 1:11

Au pus ispravnici, peste ei, Cari trebuiau, ca pe Evrei, Să-i asuprească, ne-ncetat, Prin muncile ce li s-au dat. În acest fel, s-au construit Cetățile ce s-au numit Pitom și Ramses, cetăți care Slujeau atuncea, drept hambare, Pentru Egipt. Oricum făceau,

Exodul 1:13

Atunci, fiii lui Israel, De Egipteni, au fost aduși Într-o robie aspră – puși

Exodul 1:15

Atuncea, cel încoronat Peste Egipt ca împărat, Pe moașele lui Israel, În grabă, le-a chemat la el. Șifra și Pua se chemau Femeile care erau Moașe, pe-atunci, în Israel.

Exodul 2:23

După mult timp, s-a întâmplat Că împăratu-atunci aflat Peste Egipt, să fi murit. Israelul era-nrobit Încă-n Egipt, gemând din greu, Sub al robiei jug, mereu. În deznădejde, a strigat Poporul, până s-a urcat Țipătul său, la Dumnezeu.

Exodul 20:2

„Eu, Domnul sunt și sunt mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Din al Egiptului ținut, În care rob ai fost făcut – Din a robiei casă-amară – Eu, Dumnezeu, te-am scos afară.

Exodul 6:9

Moise s-a dus și a vorbit, Așa cum Domnu-a poruncit, Copiilor lui Israel. Dar ei n-au ascultat de el, Pentru că i-a împiedicat Robia grea-n cari s-au aflat.

Proverbe 28:15

Precum un leu, răcnind furios – Sau urs flămând și fioros – Așa-i cel rău, stăpânitor Peste-al săracilor popor.

Isaia 10:24

Dar totuși, iată, Dumnezeu A zis așa: „Popor al Meu Cari în Sion ești așezat, Să nu te temi dar, niciodat’, De-Asirian; el te lovește Cu-a lui nuia și își rotește Toiagul pe deasupra ta, La fel după cum se purta Egiptu-n vremea-ndepărtată.

Isaia 14:6

Cel care, în urgia lui, Popoarele pământului Le-a tot lovit peste obraz – Mereu, și nu le-a dat răgaz – E prigonit, fără cruțare. E prigonit acela care, Popoarele pământului Le supunea-n mânia lui.

Isaia 51:23

Îl pun în mâna celor care Te-au asuprit, fără-ncetare, Zicând: „Îndoaie-te și-apoi, Vom trece, peste tine, noi!” Spinarea ta se dovedea, Atunci, fiind asemenea Unui pământ tare, uscat, Ce e de trecători călcat; Sau precum ulița pe care Se plimbă o mulțime mare.”

Isaia 52:5

Acuma, ce voi face Eu, Când văd că tot poporul Meu A fost luat și, pot să zic Cum că luate e pe nimic? Asupritorii lui, văd bine Că Mă batjocoresc pe Mine Și plini apoi, de veselie, Scot chiote de bucurie. În fiecare zi, mereu, Batjocoresc Numele Meu.

Isaia 58:6

Ascultați dar, ca să se știe, Ce post Îmi este pe plac, Mie: Când veți posti, să căutați – Necontenit – să dezlegați Lanțul de răutăți. Apoi, Ale robiei lațuri, voi Trebuie să le deznodați. De-asemeni, liberi să-i lăsați Pe cei care sunt asupriți Și orice jug să îl zdrobiți.

Levitic 25:43

Atuncea când, stăpân, îi ești, Cu-asprime, să nu-l stăpânești, Ci teamă, tu să ai, mereu, De al tău Domn, de Dumnezeu.

Levitic 25:46

Aveți dar, împuternicire, Să îi lăsați, drept moștenire, Urmașilor de după voi Și fiilor lor mai apoi, Precum se lasă o moșie. Robi îi veți ține, pe vecie. Nu vă purtați în acest fel, Cu cei ce sunt din Israel. Mereu, vreau să îi ocrotiți: Cu-asprime, să nu-i stăpâniți, Pentru că sunt ai voștri frați. De-aceea, Eu vă zic: vegheați!

Levitic 25:53

Deci frate’ tău cel înrobit, Să fie cum e cel tocmit Cu anul doar, străinului. Tu să veghezi asupra lui, Mereu, să nu se poarte nime’ – Cât timp, rob este – cu asprime.

Miheia 3:3

Au mâncat carnea cea pe care Sărmanul Meu popor o are. De piele, ei l-au jupuit Și oasele i le-au zdrobit. Bucăți făcut-au ce-a rămas, Cum sunt cele cari, într-un vas Se-aruncă, fierte a fi ele, Sau ca bucățile acele De carne, strânse la un loc, Într-un cazan ce-i pus pe foc.

Nahum 3:14

Să scoateți apa ‘ceea care Este pentru împresurare! Să fie, iarăși, ridicate Întăriturile sfărmate! Calcă pământul în picioare, Frământă lutul, după care, Cuptorul să îl pregătești Și cărămizi să întocmești!

Numeri 20:15

În al Egiptului ținut, Părinții noștri au venit. Acolo, noi am locuit Un timp destul de-ndelungat. Dar Egiptenii s-au purtat Urât, cu noi: ne-au asuprit Părinții, și ne-au chinuit.

Fapte 7:19

Pe-al nostru neam. A uneltit, În contra lui, și-a chinuit Pe-ai noști’ părinți atât de tare, Încât acești-au fost în stare Ca, pruncii, să își părăsească, Să-i lepede, să nu trăiască.”

Fapte 7:34

Ascultă-Mă: am văzut Eu, Cum suferă poporul Meu, Azi, în Egipt. I-am auzit Și gemetele, și-am venit, Acuma, să îl izbăvesc. Du-te-n Egipt, îți poruncesc!”

Deuteronom 26:6

Cât, în Egipt, el a trăit, A fost supus la grea robie – Așa precum bine se știe – Căci i-a fost neamul chinuit, Neîncetat, și asuprit.

Deuteronom 4:20

Domnul, de mână, v-a luat; Deoparte, El v-a așezat Dintre popoarele ce pier, Căci din cuptorul cel de fier – Din al Egiptului ținut – V-a scos și, liberi, v-a făcut.

Rut 1:20

Ea a vorbit, către femei: „Naomi”, nu mă mai numiți! Spuneți-mi „Mara”, căci să știți Că Dumnezeu m-a apăsat Și cu tristețe m-a-ncărcat, Încât, cuvinte n-am a spune” – „Mara” înseamnă „Amărăciune” –