Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 8:5 - Biblia în versuri 2014

5 Ei fac numai o slujbă care, Un chip e și o umbră are, A lucrurilor care sânt În ceruri și cari, pe pământ, De Moise, fost-au rânduite, După poruncile primite Chiar de la Dumnezeu, când, sus, Pe munte-n acest fel i-a spus: „Ia seama dar! Cum ai văzut, Va trebui totul făcut” – Iar Moise, cortul, l-a-ntocmit, Așa precum El a dorit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Ei slujesc într-un loc care este o copie și o umbră a lucrurilor cerești, așa cum se poate observa în avertismentul primit de Moise atunci când urma să ridice Cortul. Căci El i-a zis: „Vezi să faci totul după modelul care ți-a fost arătat pe munte!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Ei slujesc într-un loc de închinare care este doar o copie asemănătoare unei umbre care provine de la cortul ceresc. Cel de aici este construit în urma instrucțiunilor primite de Moise de la Dumnezeu. Înainte să îl facă, i s-a spus: „Fii atent! Să îl faci conform modelului care ți-a fost prezentat pe munte!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Aceștia aduc cult unei imagini și umbre a celor cerești, după cum i-a fost revelat lui Moise când urma să ridice cortul: „Vezi – i-a zis – să faci toate după modelul care ți-a fost arătat pe munte!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Aceştia slujesc chipului şi umbrei celor cereşti, aşa cum i s-a spus lui Moise când a fost să ridice cortul: Vezi, i s-a zis, să faci totul după modelul care ţi s-a arătat pe munte!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Ei fac o slujbă care este chipul și umbra lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte.”

Onani mutuwo Koperani




Evrei 8:5
18 Mawu Ofanana  

I-a mai dat planul ce-l avea În gând, în ceea ce privea Curțile Casei Domnului, Cu visteria Casei Lui Și visteriile pe care, Locașul sfânt, numai, le are.


Apoi, când David a sfârșit, În felu-acesta a vorbit: „Tot ceea ce ți-am arătat, Să știi că Dumnezeu mi-a dat. Deci toate câte le-ai văzut, Mi s-au făcut de cunoscut Mie, din partea Domnului, Care le-a scris cu mâna Lui.”


Totul va trebui făcut, Asemeni chipului văzut Pe munte, unde te-am chemat Și unde ți l-am arătat.”


Așa precum veți fi văzut – Căci vă arăt – vreau, ca făcut Să fie cortul Domnului, Cu vasele ce-s ale lui.”


Cortul, așa cum l-ai văzut – Pe munte – trebuie făcut.”


Din scânduri, ai să însăilezi Altarul, ca să îl păstrezi – Pe din lăuntru – gol. Să fie, Precum ți-a fost arătat ție, Când Eu, la Mine, te-am chemat Și pe al Meu munte, ai stat.”


Sfeșnicu-acel era lucrat – În totul – din aur bătut. Piciorul său era făcut Din aur, iar florile lui, La fel, asemeni chipului La care, Moise s-a uitat, Când Domnul i l-a arătat.


În urmă, Domnul i-a-nștiințat, În vis, și s-au înapoiat Pe un alt drum, în țara lor, Făr’ a-l vesti pe domnitor.


Părinții noștri, cum se știe, Aveau acolo, în pustie, Al întâlnirii cort, făcut Aidoma celui văzut De Moise – cum l-a rânduit Acel care i-a poruncit Să-l facă. Precum știți și voi,


Căci ele-acum s-au arătat, Drept umbra lucrurilor care, În viitor doar, vor apare.


„O umbră numai, Legea are, A bunurilor viitoare, Nu fața cea adevărată A lucrurilor. Niciodată, Prin jertfele care s-au dat, An după an, neîncetat, Desăvârșit – pe nimenea – Să facă ea, nu va putea, Indiferent cine-ar fi cel Care se-apropie astfel.


Cu Noe s-a-ntâmplat la fel: Tot prin credință-atunci când el, De Dumnezeu fost-a-nștiințat Despre ce-avea a fi urmat – Adică despre lucrul care Era, încă, în depărtare, Lucruri care nu se vedeau Pentru că-n viitor erau – De-o teamă sfântă însoțit, El, un chivot, a construit, Prin care, casa, și-a scăpat. Prin crezul ce l-a arătat, Pământul fost-a osândit, În timp ce el a moștenit Neprihănirea minunată, Cari prin credință este dată.


Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește


Dragii mei frați, știți că, la noi, E un altar; mai știți apoi, Că mulți, acolo, se găsesc Și doar pentru altar slujesc, Însă n-au nici un drept în dar, Spre a mânca, de la altar.


Aceasta-i o asemănare Cu vremile de-acum, în care, Daruri și jertfe se aduc, Însă, acestea nu îl duc, Pe cel cari astfel se închină, Spre a atinge o deplină Desăvârșire, potrivită Cu cea care este dorită De al său cuget, negreșit.


Iată ce-am zis: „Dacă cumva, Are să zică cineva, Dintre ai voștri fii apoi, Către urmași – sau către noi – Cuvintele de mai ‘nainte, Ei spune-vor: „Luați aminte, La acest chip acuma dar, Care-i al Domnului altar. Părinții noștri l-au zidit, Nu ca să fie folosit La jertfe, ci au vrut să fie – El – între noi, o mărturie.”


După aceea, m-am uitat Din nou, și mi s-a arătat, În față-atunci, Templul pe care, Al mărturiei cort îl are. El s-a deschis și am zărit


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa