Evrei 8:5 - Biblia în versuri 20145 Ei fac numai o slujbă care, Un chip e și o umbră are, A lucrurilor care sânt În ceruri și cari, pe pământ, De Moise, fost-au rânduite, După poruncile primite Chiar de la Dumnezeu, când, sus, Pe munte-n acest fel i-a spus: „Ia seama dar! Cum ai văzut, Va trebui totul făcut” – Iar Moise, cortul, l-a-ntocmit, Așa precum El a dorit. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească5 Ei slujesc într-un loc care este o copie și o umbră a lucrurilor cerești, așa cum se poate observa în avertismentul primit de Moise atunci când urma să ridice Cortul. Căci El i-a zis: „Vezi să faci totul după modelul care ți-a fost arătat pe munte!“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20185 Ei slujesc într-un loc de închinare care este doar o copie asemănătoare unei umbre care provine de la cortul ceresc. Cel de aici este construit în urma instrucțiunilor primite de Moise de la Dumnezeu. Înainte să îl facă, i s-a spus: „Fii atent! Să îl faci conform modelului care ți-a fost prezentat pe munte!” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Aceștia aduc cult unei imagini și umbre a celor cerești, după cum i-a fost revelat lui Moise când urma să ridice cortul: „Vezi – i-a zis – să faci toate după modelul care ți-a fost arătat pe munte!”. Onani mutuwoRomână Noul Testament Interconfesional 20095 Aceştia slujesc chipului şi umbrei celor cereşti, aşa cum i s-a spus lui Moise când a fost să ridice cortul: Vezi, i s-a zis, să faci totul după modelul care ţi s-a arătat pe munte! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Ei fac o slujbă care este chipul și umbra lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte.” Onani mutuwo |
Cu Noe s-a-ntâmplat la fel: Tot prin credință-atunci când el, De Dumnezeu fost-a-nștiințat Despre ce-avea a fi urmat – Adică despre lucrul care Era, încă, în depărtare, Lucruri care nu se vedeau Pentru că-n viitor erau – De-o teamă sfântă însoțit, El, un chivot, a construit, Prin care, casa, și-a scăpat. Prin crezul ce l-a arătat, Pământul fost-a osândit, În timp ce el a moștenit Neprihănirea minunată, Cari prin credință este dată.
Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește
Iată ce-am zis: „Dacă cumva, Are să zică cineva, Dintre ai voștri fii apoi, Către urmași – sau către noi – Cuvintele de mai ‘nainte, Ei spune-vor: „Luați aminte, La acest chip acuma dar, Care-i al Domnului altar. Părinții noștri l-au zidit, Nu ca să fie folosit La jertfe, ci au vrut să fie – El – între noi, o mărturie.”