Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 6:7 - Biblia în versuri 2014

7 Când un pământ e adăpat De ploaia care l-a udat Adeseori, și a rodit O iarbă ce le-a folosit Acelora cari l-au lucrat, El este binecuvântat De către bunul Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Când pământul absoarbe ploaia care cade adesea pe el și dă o recoltă folositoare celor pentru care este cultivat, el primește binecuvântarea de la Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Oamenii sunt ca pământul care primește frecvent apă din ploaia care cade pe el. Dacă acesta oferă apoi plante pentru cei care îl lucrează, (înseamnă că) primește binecuvântarea lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Căci pământul care absoarbe ploaia care cade deseori peste el și produce ierburi folositoare pentru cei ce îl lucrează primește binecuvântare de la Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

7 Căci dacă un ogor, adăpat de ploaia care cade adesea pe el, dă naştere unei plante folositoare agricultorului, el primeşte binecuvântare din partea lui Dumnezeu;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




Evrei 6:7
17 Mawu Ofanana  

Apoi Domnul a poruncit: „Să dea pământul negreșit Verdeață, iarbă și să dea Pomi roditori de-asemenea; Și toată lumea plantelor Să-și dea în rod sămânța lor.”


Isac. Iacov l-a sărutat Și-astfel, Isac s-a liniștit. Mirosul care l-a simțit Din haina ce Iacov avea, I-a întărit convingerea Căci cel ce sta în fața lui Era Esau. „Al câmpului Miros, îl simt, acuma, eu – Tu ești Esau! Ești fiul meu! Miroși a câmp bine udat, De Domnul, binecuvântat.


Cel cari plângând doar a umblat Atuncea când a semănat, Este cuprins de bucurie, Când strânge snopii din câmpie.


Acela fi-va ne-ncetat – De Domnul – binecuvântat Și va ajunge starea lui A fi pe placul Domnului, Cum Domnul mântuirii sale Are de a găsi cu cale.


Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie


Ele și întreg dealul Meu Ajunge-vor a fi, mereu, O pricină nespus de mare, Numai de binecuvântare. La vremea potrivită-apoi, Mereu, le voi trimite ploi, Iar ploaia ce le va fi dată E ploaie binecuvântată!


Să semănați dar, negreșit, Așa precum e potrivit Neprihănirii ce-o aveți, Pentru că-n acest fel puteți Să secerați ce s-a găsit, Cu îndurarea potrivit. Desțeleniți-vă apoi, Un nou ogor, bun, pentru voi! E vremea să vă deșteptați, Pe Domnul să Îl căutați, Ca ploaia minunată-apoi, Să se pogoare peste voi.


Eu, binecuvântarea Mea, Am să vi-o dau, și veți avea, În anul șase – negreșit – Pe câmpuri, rodul întreit.


Aduceți dar, ce se cuvine: Să așezați în visterie Partea ce Îmi revine Mie, Adică acea zeciuială, Pentru a fi – fără-ndoială – Hrană, în Casa Mea. Apoi, Mă puneți la-ncercare voi, Să vadă-ntregul vost’ popor, Cum Eu, al cerului zăvor, Am să-l deschid și-astfel, din zări, Noian de binecuvântări Are să se reverse iară, Și peste voi și peste țară.


Când cineva cere, primește; Oricine caută, găsește; Și se deschide cui va bate.


Plugarul, mai întâi, muncește Și-abia apoi, rod, dobândește.


Voi, fraților, doresc să știți, Ca răbdători să vă vădiți – Cu o răbdare-ndelungată – Până când Domnul se arată. Pildă luați dar, fraților, De la plugar, cum, răbdător, Așteaptă rodul scump, pe care, Pământul, să îl deie, are; Așteaptă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa